Când ești trist, gândește-te la Săpunaru. El muncește toată săptămâna, iar la sfârșitul ei, în timpul meciului, aleargă de rupe pământul pentru echipa lui. El suferă de două ori mai mult decât noi: o dată ca jucător, o dată ca suporter.
Când ești trist, gândește-te la Pancu. 10 ani în tricoul Rapidului. Atâtea și-atâtea goluri care ne-au făcut să urlăm de bucurie. El suferă de două ori mai mult decât noi: o dată ca jucător, o dată ca suporter.
Când ești trist, gândește-te la Nico. Gândește-te la expresia feței lui după ratarea din meciul cu Botoșani. În fracțiunea de secundă cât a durat cadrul televiziunii care a transmis meciul, am putut vedea cum arată o față de fotbalist cu inima ruptă-n două. El suferă de două ori mai mult decât noi: o dată ca jucător, o dată ca suporter.
Gândește-te la ei, și-apoi zâmbește! Datorită lor, Rapidul e mai viu ca oricând. Iar pentru asta ar trebui sa fim fericiți! Indiferent de litera din dreptul diviziei care are onoarea de-a ne avea ca participanți!
Eu nu sint trist! Mai intii, pentru ca mai sint doua partide cu o incarcatura extraordinara. La finalul acestei prime etape (din cele doua ramase) este posibil sa-l auzim pe Ionut Voicu- dupa golul marcat la Tg Jiu- „n-am sa uit cit voi trai ca am fost capitanul Rapidului pe Stadio Comunale din Slobozia”.
Al doilea, indifferent de rezultate, patronul Moraru a promis ca va ramine linga Rapid. Imi este destul. Trist as fi daca ar pleca Moraru.