Stăm şi asistăm, noi suporterii, neputincioşi cum tensiunile, râca şi certurile din cadrul clubului alternează ca intensitate, dar par a nu mai avea sfârşit. În tot acest timp, Rapidul se afundă în mediocritate, iar jucătorii crescuţi de club, care toată copilăria şi adolescenţa nu au visat altceva decât să facă performanţă în tricoul vişiniu, suferă crunt. Şi noi, suporterii o dată cu ei! Neplătiţi şi umiliţi de condiţiile pe care le au la dispoziţie, cel mai des ei înghit în sec şi continuă să spere. Micile răbufniri nu sunt decât scurgeri necontrolate ale trăirilor negative adunate şi pe care sunt obligaţi să le îndure. Ei totuşi, ca şi noi, speră ca visul care le-a încolţit în minte de prima dată când au călcat pe Giuleşti să învingă orice energie distructivă şi să triumfe într-un final. Un titlu, o Cupă, un traseu european de vis par utopii într-un timp în care grija zilei de mâine trebuie să primeze.
Dar Rapidul este un paradox, un fenomen care poate migra de la stări de depresie severă la euforii nebănuite. Şi invers! Nimic nu este exclus, fiindcă nicio bucurie nu poate fi prea mare la Rapid, aşa cum nicio tristeţe nu poate fi prea grea. N-ar mai fi spiritul Giuleştiului în caz contrar. Totuşi, spiritualitatea pe care o evocăm aici este captivă acum parcă într-o eprubetă cu dop de plută. Şi, în mod logic, sărim la întrebarea… de ce nu scoate nimeni Rapidul la mal?! Conform Cristinei Andronache, fostul administrator judiciar al clubului, proaspăt suspendat din funcţie, este nevoie de o sumă de numai 90.000 de euro pentru ca Rapidul să iasă din insolvenţă! Iar datoriile acumulate din momentul intrării în acest proces se ridică puţin peste 2 milioane de euro. Sigur, pentru orice om de rând, sume uriaşe, însă totuşi infime pentru cineva care vrea să conducă un club de talia Rapidului.
Practic, cu banii ăştia, la care mai trebuie, fără dubiu, puşi încă vreo 2,5 milioane de euro, Rapid poate reajunge în top. Este atât de greu ca cineva să investească suma asta, măcar eşalonat, până, să zicem, vara lui 2016?! Noi considerăm că nu! În definitiv, investiţi urgent trebuie doar vreo 2,5 milioane de euro, probabil, ca să ajungem la zero. Nu vrem ca totul să se schimbe peste noapte, nu susţinem Rapidul pentru că vrem performanţă, dar, sincer, ne-am săturat să ştim că fotbaliştii noştri aleargă pe burta goală, că se antrenează pe nişte terenuri la ProRapid unde iarba ţi se împleticeşte de glezne şi că juniorii noştri fac duş acasă, când se întorc de la meciuris au antrenamente! Ne doare! Nu vrem trofee imediat, nu vrem cupe sau calificări europene. Vrem doar ca Rapidul să nu mai fie sub ameninţarea falimentului! Iar dacă acest lucru nu se poate, am vrea să ştim şi noi EXACT de ce! Minte doamna Andronache, ori cei care ar trebui să acopere deficitul nu vor sau nu pot să o facă???? NE VREM RAPIDUL ÎNAPOI!!!
Frumos spus!