Meciul Berceni – Rapid, 2-2, de la mijlocul săptămânii nu a fost televizat şi poate din cauza asta unii au găsit de cuviinţă să-şi bată joc de noi în fel şi chip. Asistentul T2, adică ăla mai prost în cazul de faţă, a făcut praf meciul. La propriu. La 2-1 pentru comunali l-a oprit pe Daniel Niculae din poziţii clare de gol de două ori ridicând ofsaid. Cum poate fi ofsaid când se pleacă din spatele fundaşului sau chiar fundaşilor?! Un lucru vizibil din tribună n-avea cum să fie mai puţin sesizabil pentru un asistent, chit că el ar fi, să presupunem, retardat… Acum eu sunt împotriva violenţei şi e dureros să vezi cum arbitrii de prin judeţene iau bătăi crunte pentru mai nimic, dar uite că atunci când vezi rea voinţă, aroganţă şi nesimţire, nervii mai cedează şi lucrurile pot degenera… Hoţilor, dispăreţi din viaţa Rapidului!
Ca să nu mai vorbesc despre devotamentul excepţional arătat de bercenari care, la 2-2, alergau şi intrau la fiecare minge ca şi cum ar fi fost ultima! Pentru ei, fireşte, nu era vreo miză, dar să încurce Rapidul era o şansă să audă lumea de ei. Nimic rău în asta! Ne-am obişnuit cu aşa atitudine a adversarilor şi chiar mă bucur când văd aşa ceva! Fără vreo ironie! Însă la final l-am auzit pe un suporter zicând: «Au jucat aşa bine, că le-a promis primarul că le dă bani dacă nu pierd cu Rapidul!» Întrebarea e… despre ce primar vorbim? Al Berceniului sau despre cel interesat de o echipa din Buftea, care joacă la Clinceni şi care e programată să se mute la Piteşti? Habar n-am care ar putea fi. Dar am habar că fotbalul românesc pute din ce în ce mai urât, ca o cloacă cu căcat stătut şi acumulat în permanenţă ce a devenit.
Iar Rapidul este mult prea bun şi curat pentru mizeria asta! Eu, ca un simplu om care iubesc necondiţionat aceste culori şi acest spirit, consider că noi am rămas ultima oază de dezinteres şi ataşament din cică fotbalul românesc. Şi sigur vom rămâne aşa indiferent dacă ne ducem în liga a patra sau în prima. Mi-am dat seama de chestia asta, încă o dată, la meciul de la Berceni. Unde Voicu, care a dus acasă la familie în ultimul an mai puţini bani decât strânge un muncitor necalificat în trei luni, s-a bătut pentru orice minge ca şi cum ar fi fost ultima. Unde Niculae, care a plătit din buzunarul său parte a recursului la TAS a marcat încă un gol. Unde Niky sau Călin luptă să se afirme pe banii părinţilor. Unde, de fapt, toţi băieţii lui Moldovan au arătat iar că să fii devotat unei echipe nu are nicio legătură cu banii. Chiar dacă acest cuvânt necesar traiului zilnic a devenit o utopie anormală…
