Vestea că Viorel Moldovan ar putea prelua Rapidul face vâlvă în ultimele zile şi cred că va continua să mai facă ceva timp, fiindcă mi-e greu să cred că tranzacţia se va face atât de repede… Chiar dacă îmi doresc atât de mult să se realizeze! Să vină Moldovan patron la Rapid este dovada altruismului suprem din partea unui om care a oferit mult mai mult Rapidului decât i-a oferit Rapid lui. Şi este printre puţinii aflaţi în situaţia asta, aşa că îndrăznesc să-l poziţionez în galeria marilor legende ale clubului nostru drag. Ce argumente ar fi când, probabil, vă gândiţi că n-are cum să fie săltat pe acelaşi piedestal cu Pancu, Baratky, Rică Răducanu, Valentin Stănescu, Bazil Marian, Nae Manea, Sandu Neagu, Puiu Ionescu, Măldărăşanu, Iencsi, Şumudică ori Daniel Niculae, care şi-au petrecut ani întregi slujind în Catedrala de lângă frumosul Pod Grant?
Unele mai simple decât v-aţi putea închipui! Numele monştrilor sacri enumeraţi mai sus vor rămâne pe vecie gravate cu litere de aur în catastiful de istorie al Rapidului tocmai pentru că mirosul transpiraţiei, al efortului, devotamentului şi, uneori, sângelui sau lacrimilor lor au pecetluit anii în care au luptat cu îndîrjire pentru a demonstra că nu există echipă „mai frumoasă şi iubită ca Rapid”. Indubitabil, istoria noastră ar fi fost cu mult, mult mai săracă fără aportul acestor URIAŞI, dar, în acelaşi timp, nimeni nu poate garanta că aceste nume ar fi rămas în istorie drept unele URIAŞE, dacă nu ar fi îmbrăcat tricoul echipei de lângă calea ferată! Dea aia, îmi permit să-l includ printre aceşti uriaşi şi pe Viorel Moldovan, chiar dacă nările sale au fost „infestate” târziu de aroma funinginei de lângă triaj.
În fapt, probabil, Viorel Moldovan este, de fapt, unul dintre cei mai înflăcăraţi suporteri ai vişiniului! Cum ne putem îndoi de asta, când el a acceptat să joace în Giuleşti abia la aproape 34 de ani!? Atunci când, e adevărat, aveam o mega echipă, dar în care el a adus plusul de valoare care mai trebuia. Şi doar pentru că a simţit pasiunea şi focul din inimile a zeci de mii de rapidişti, ele făcându-l să mai joace încă un an şi jumătate, împotriva dorinţei sale iniţiale! Poate că unii cred că era tentat de trofee sau bani, dar ce tentaţii să mai existe pentru un fotbalist cu deja 70 de meciuri şi 25 de goluri la echipa naţională, cu un titlu cucerit în Franţa, alături de FC Nantes şi cu peste 200 de goluri oficiale la purtător înaintea sosirii în Giuleşti?
Plus două titluri de golgheter luate prin Elveţia şi Turcia, plus atâtea şi atâtea alte satisfacţii profesionale, precum sezoane de vis în Liga Campionilor, sau satisfacţii financiare. Exact, omul ăsta a acceptat să vină la Rapid din bucuria de a juca fotbal, din dragostea pentru public. Iubire transpusă prin prestaţiile avute în tricoul vişiniu, dar şi în lacrimile vărsate – singurele din cariera sa – după meciul cu ştiţi voi cine! Gesturi fireşti pentru el, dar care nouă trebuie să ne întipărească în suflet un profund şi permanent respect pentru un OM LEGENDAR. Un om care, după ce a încuiat ghetele în dulap, a trecut imediat într-unul din birourile de la ProRapid. A stat acolo doar câteva luni, suficient însă să aducă un jucător care avea să devină un exponent al fanteziei şi un etalon al fotbalului spectacol de care Giuleştiul are atâta nevoie încă din momentul în care primii jucători ai Rapidului au pus bocancul pe iarba misticului stadion. E vorba de Cesinha, cel care în patru ani a mângâiat mingea cum numai Teixeira a mai fost capabil să o facă!
La finalul lui 2007, Moldovan a plecat pentru a se dedica unei cariere de antrenor. Nu a excelat prin rezultate, însă în 2013, la şase ani distanţă, Vio a preluat frâiele echipei de care se îndrăgostise la prima vedere. Doar că acum superba prinţesă de altă dată era o fată în casă trimisă la munca cea mai de jos. În liga a doua, fără orizont şi fără pic de speranţe. Fireşte, Moldo nu a venit să încaseze o remuneraţie şi nici să îşi facă imagine pentru că, în ziua de azi, un om cu un nume ca al lui, numai publicitate nu-şi poate face pe seama unui brand şchiop precum a devenit Rapidul. Dar pe care, tot el, a ştiut să-l cosmetizeze. A băgat adânc mâna în buzunar, a încins telefoanele şi a strâns câteva zeci bune de mii de euro pe care le-a împărţit cu mare bucurie unor fotbalişti vlăguiţi de gândul că trebuie să trăiască pe banii rudelor sau ai prietenilor.
Peticeala financiară a mers o perioadă, doar că Moldovan a înţeles că astfel de practici nu au cum să aibă vreo finalitate pozitivă, aşa că a înaintat oferta pentru Zamfir. Oferta de a lua el clubul! Un patron mai potrivit n-ar putea exista din simplul motiv că este singurul care doreşte achiziţionarea clubului înainte de 28 martie, dată la care numai Dumnezeu ştie ce se poate întâmpla cu destinul celei mai frumoase echipe din România… Orice ar fi însă, Moldovan vrea să-şi lege numele de un club, poate, falimentar. Moldovan, fostul atacant legendar, fostul idol de la Fenerbahce şi Nantes, fostul jucător din Premier League şi fostul vârf de lance al naţionalei României, care a terorizat echipa Angliei! Acea echipă a lui Owen, Beckham sau Shearer. El, cel care s-a îndrăgostit de Rapid şi care nu a cerut niciodată nimic în schimb, ci doar a oferit. Goluri, calificări, jucători, bani, iar acum numele său pe care şi l-a făcut cunoscut în atâţia ani jucaţi în afara graniţelor României, dar şi la turneele finale la care a participat alături de naţionala noastră!
Un RAPIDIST din peluză
