George Copos, autor al unui episod memorabil. Prieteni dragi, voi ce părere aveţi? Am tot auzit, de vreo zece ani încoace, pe la toţi patronii şi finanţatorii de cluburi din România, cel puţin o dată, expresia: “Eram aşa nervos, că îmi venea să scot echipa de pe teren…”. Nu neapărat doar sub forma asta, dar, în esenţă, mesajul era unul singur: greşeli de arbitraj, stropite cu văicăreli lacrimogene pe la talk-show-urile de după. Tunete şi fulgere artificiale într-un pahar cu apă clocită… Dar aţi văzut pe cineva să şi facă asta?!
E o întrebare la care răspund imediat… Până atunci vreau să-mi exprim indignarea vizavi de atitudinea unora care cerşesc în cel mai mişelesc mod posibil mila şi compasiunea telespectatorilor îndobitociţi care văzându-i cum rostesc fraza magică, eventual cu o garnitură de lacrimi de crocodil, parcă-i şi văd cum murmurâ printre buze, pentru minţile lor înguste: “Ia uite săracu’, câţi bani bagă şi ce-i fac ăştia… Uite zice că prefera să piardă cu 3-0 decât aşa… Data viitoare chiar o scoate…”
Momentul în care Copos a făcut asta
O scoate pe naiba! Da, sunt pornit! Mă enervează la culme atitudinea asta de mironosiţă pe care atâţia o afişează. “Am vrut să scot echipa…” Păi şi cine, Doamne, iartă-mă!, te-a împiedicat să o scoţi?!?! Cine???? Hai, să aud! M-am plictisit până la un metru de cot de schimonoselile astea de cocote. Au ajuns să-mi provoace greaţă! Păi scoate, frate, echipa de pe teren şi gata, dacă te crezi aşa mare victimă! Şi ca să revin cu un răspuns la întrebarea iniţială: „Aţi văzut pe cineva să şi facă asta?!” Ştiţi bine că răspunsul este DA.
O singură dată s-a întâmplat de când flagelul victimizării a cuprins fotbalul românesc. Şi sunt convins că mulţi dintre voi ştiu sau măcar îşi amintesc, din poveşti, ziua de 18.11.2001. În ultimele secvenţe ale meciului FC Braşov – Rapid, scorul este 1-0, iar Ionuţ Voicu este secerat în careul gazdelor. Numai că ochii lui Sorin Corpodean, omul în negru, păreau acoperiţi de o cataractă de unică folosinţă, special concepută pentru acele momente, aşa că zgomotul tăios al fluieruluin-a răsunat, deşi băieţii lui Hizo îl aşteptau precum aşteaptă liceenii clopoţelul care vesteşte pauza dintre ore.
George Copos, regele scenelor lacrimogene
Rapid mergea şnur în campionat. Opt victorii, trei egaluri şi doar o înfrângere până în acel moment, deci şanse bune în lupta pentru titlu. Dar pe Copos nu l-a mai interesat niciun miraj de genul acesta şi din înaltul lojei a ordonat scurt: “Echipa iese de pe teren!” Aşa s-a şi întâmplat, iar înfrângerea a fost asumată, conform regulamentului, cu 0-3. Au urmat alte două meciuri pierdute, iar vişinii noştri încheiau turul în genunchi. Dar a fost un GEST, vizavi de o nedreptate cruntă ce ni se făcuse.
Un GEST şi nu văicăreli televizate. Şi tocmai din partea cui?! A lui George Copos! Regele scenelor lacrimogene, mai ales atunci când vine vorba despre propriile sale finanţe care mereu lipsesc cu desăvârşire… Un GEST care face parte din spiritul Rapidului, chiar dacă nu este unul lăudabil şi nici măcar nu vine din partea unui om care să fi înţeles vreodată, în cei 21 de ani de când este patron în Giuleşti, ce este acela “spiritul Rapidului”!
Gest lipsit de fair-play
Să nu mă blamaţi pentru că vreau să-l transform pe Copos în martir sau pentru că aş dori să preaslăvesc un asemenea comportament, fiindcă nu urmăresc aşa ceva. Dar în contextul în care greşelile de arbitraj împotriva Rapidului sunt în fiecare sezon la fel de multe precum oamenii care circulă cu metroul din Tokyo la ore de vârf, aşa ceva poate fi un protest care să atragă atenţia.
Fireşte, nu rezolvi nimic dacă te manifeşti astfel, nici măcar nu este ceva care are vreo legătură cu fair-play-ul, însă este vorba despre un GEST concret, nu despre acele tunete şi fulgere artificiale din paharul cu apă clocită. Ai noştri chiar au ieşit de pe teren când au fost nedreptăţiţi, asumându-şi penalităţile sportive cuvenite, dar nimeni nu a apărut apoi să spună: “Aţi văzut? Am scos echipa de pe teren, că ne-au nenorocit ăştia!”. Au acţionat, au acceptat şi au mers mai departe, dar gestul a fost uitat, pentru că gloatanu poate fi mişcată decât de formularea: “Am vrut să scot echipa de pe teren…”
Un RAPIDIST din peluză
