Tot văd agitaţie, declaraţii de război, aroganţe, dar eu întreb, pentru a mia oară: cine e s****a?! (Întrebarea originală e altfel, dar mai bine nu folosesc expresii triviale…) Pentru mine numele ăsta înseamnă un mare NIMIC! Aşa că aş vrea să îi băgăm tot mai puţin în seamă. Mereu mă întreb ce au făcut ca să merite atenţia noastră?! Sau măcar ura? De fapt staţi, că greşesc, ura şi-o merită din plin pentru tot răul pe care l-au semănat în România şi în fotbal, dar începe să nu mă mai intereseze latura asta sinistră a existenţei unui parazit care îşi hrăneşte organismul cu trofee obţinute cadou, la comandă. Adică, vreau să spun… Nu e mai bine să ne detaşăm definitiv de mizerie, că şi aşa nu avem cum să reparăm trecutul, şi să ne concentrăm doar pe Rapidul nostru? Eu unul, de azi înainte o să ascund mocirla asta sub preş… ba nu, sub un covor uriaş, iar pe el o să-mi fixez WC-ul, ca să fiu sigur că nu mai scapă de acolo.
Hai să ne vedem noi mai bine de surprize pentru jucători, de programe de meci, de tricouri originale şi alte idei frumoase prin care să ridicăm Rapid la nivelul care a fost până acum câţiva ani. Şi cum totul începe de la suporteri, îmi doresc să redevenim comunitatea imensă care dădea clasă oricui. Ne-am strâns 25.000 cu PSV şi, sunt sigur, că umpleam stadionul, dacă nea Copos l-ar fi închiriat pe tot în meciul ăla. Ce semntiment plăcut! Când las cuvintele despre Rapid să alunece… Când dau drumul literelor pe foaia albă, pentru a-mi exprima sentimentele faţă de Rapid… Când merg pe Giuleşti, în peluză, şi dăm un gol… Chiar dacă poate pierdem acel meci… Alţii n-au cum să înţeleagă lucrurile astea. Nu pot, pentru că nu-i ajută nici mintea, dar nici sufletul. Am citit, la noi pe site, cum un om a murit PENTRU Rapid. Cum să nu fi emoţionat până în adâncul inimii când vezi aşa ceva?
Şi până la urmă, cine e s****a să tot scriem noi aici despre ea? Noi avem doi suporteri, Rappa şi Leasă, care au semnat şi înregistrat zeci de melodii despre Rapid, iar ei n-au nici măcar un imn oficial… Chiar mă distram acum câteva săptămâni când am văzut pe-un forum de-al lor o formulare: “N-avem, în prezent, un imn oficial…” N-aveţi?! Dar când aţi avut?! Cât mai aşteptaţi, penibililor? Înaintea meciului de duminică nu mai vreau să apară nimic legat de s****a, decât dacă e vreo poveste minunată şi cutremurătoare precum cea expusă de Andreea Cioboată. Şi nu mai vreau să scriu niciodată, cu toate că-mi va fi greu uneori să nu mai arunc, la porci, frânturi din vagoanele de borhot cu care ei şi-au umplut istoria. Şi duminică, băieţi şi fetiţe cu lână, să ştiţi că pentru MINE nu e niciun derby! Păi cum să avem noi derby cu aşa adversar? Pentru noi fiecare meci, în esenţa lui, e un derby, mai puţin vreo câteva pe care mulţi le consideră, în mod eronat derby… Adevăratele noastre derby-uri au fost cu Venus, cu Ripensia, nu cu adunături de tricouri cu numere pe spate, din cauza cărora astfel de echipe au fost trimise în cutia cu amintiri a fotbalului românesc! Păi se poate, băieţi, să avem noi derby cu voi? Niciodată! 🙂
P.S. Am scris asta înainte de declaraţiile superbe pe care le-a făcut azi Nicolae Grigore, în care v-a pus unde vă e locul!
Un RAPIDIST din peluză
