Locul opt e ceva grotesc, oribil, insuportabil pentru Rapidul zilelor noastre. Poziţia pe care o ocupăm în clasament ne reaminteşte de perioada neagră dintre 2008 şi 2010. Atunci cel puţin jucam fotbal, însă acum?! Nici măcar atât… Vinovată este toată lumea. De la patron, continuând cu conducerea tehnică, cu jucătorii… Acum nu voi dezvolta celelalte subiecte, ci mă voi concentra doar asupra problemei antrenorilor, care este şi cea mai mare, din punctul meu de vedere. După 1997, adică un an de referinţă din istoria modernă a Rapidului, tot ce s-a întâmplat la nivelul băncii tehnice a reliefat patru nume care au putu sau pot face performanţă în Giuleşti: Mircea Lucescu, Mircea Rednic, Răzvan Lucescu şi, mai nou, Marius Şumudică. Mai jos, aveţi lista completă cu antrenorii care au pregătit echipa noastră şi vă las pe voi să interpretaţi meritele fiecăruia. Eu voi discuta doar despre cei pomeniţi anterior.
Mircea Lucescu 1997-2000
Ţiţi Dumitriu 1999
Anghel Iordănescu 2000
Mircea Rednic 2000-2001, 2002-2003, 2007-2008
Viorel Hizo 2001-2002, 2004, 2009
Răzvan Lucescu 2004-2007, 2011-2012
Cristiano Bergodi 2007
Jose Peseiro 2008
Marian Rada 2008, 2009, 2011, 2012
Nicolae Manea 2009-2010
Ioan Andone 2010
Marius Şumudică 2010-2011
Ovidiu Sabău 2012
De fapt, ar trebui să încep direct cu Mircea Rednic, pentru că “Il Luce” este intangibil pentru actualul Giuleşti. Omul care a adus primul titlu pentru Rapid după o pauză de 32 de ani şi care a mai pus în vitrină o Cupă şi o Supercupă a ajuns la o vârstă şi la un nivel de performanţă, care depăşeşte cu mult posibilităţile Ligii I. Ştiţi voi… Finala Cupei UEFA, sferturile Ligii Campionilor… Dar la Rednic de ce nu ne-am gândi? Ştiu, ştiu, e sub contract cu alţii, iar pe noi, rapidiştii, nu ne interesează numai trofeele. Însă nici locul opt nu trebuie să ne facă să picăm în indiferenţă! Suntem Rapid, ce naiba? Rednic a câştigat un titlu, o Cupă şi două Supercupe cu Rapid în doar doi ani şi a demonstrat că totul nu a fost în niciun caz rodul întâmplării. Asta pentru că şi în 2007, când s-a întors lângă Podul Grant, “Puriul” sau “Strâmbul”, cum preferaţi, a repus echipa în drumul spre titlu. Şi chiar am fi putut conta cu adevărat dacă nu ar fi apărut “magia” cu bricheta…
Rednic nu e însă agreat de galerie, dar un alt om a stat pe banca Rapidului chiar acum câteva luni. Un om care ne-a făcut să visăm mereu la performanţă: Răzvan Lucescu. Pe lângă sfertul de Cupa UEFA din 2006, pe lângă cele două Cupe din 2006 şi 2007, cu Răzvan ne-am luptat şi la titlu. Dar forţele “oculte” de la Petroşani şi Vaslui i-au furat un frumos trofeu din palmares. Vorbim de un trecut oarecum îndepărtat, dar putem aduce în discuţie şi sezonul trecut când ne-am calificat în grupele Ligii Europa, am jucat finala Cupei României şi am încheiat pe locul patru în campionat. Şi de n-ar fi fost golul ăla blestemat al atacantului de la Târgu Mureş, în minutul 90+4, poate că vorbeam de Rapid campioană în 2012. Din toate astea însă, unii au ajuns la concluzia că am obţinut prea puţin. Răzvan a plecat, mai mult sau mai puţin forţat, şi noi am ieşit din Europa şi în campionat ne situăm pe locul opt…
Cu Lucescu jr. nu ne-a fost bine atunci, dar acum regretăm. Bun, regretă cei care nu şi-au dat seama ce pierd… Mie unul mi-a părut rău de când a plecat. Mai ales când am văzut cine i-a luat locul. Cu tot respectul pentru jucătorul Ioan Ovidiu Sabău, care a făcut atâtea pentru Rapid, mi-a fost greu de crezut că vom conta cu adevărat în Liga I având la cârmă un om care a retrogradat cu FCM Târgu Mureş în divizia secundă… Şi poate mai mult ca niciodată, acum ar trebui să se întoarcă Marius Şumudică. Mulţi au râs de el, ba că e circar, ba că e neserios, că nu ştie să gestioneze relaţia cu vestiarul, dar ştiţi ceva? A rezistat pe bancă 29 de etape legate, performanţă pe care nu au mai reuşit-o în ultimii zece ani decât Rednic şi Lucescu jr.!
Şi cât de grea e dobândirea longevităţii la Rapid… Şumudică ne-a readus în Cupele Europene după doi ani de absenţă. După doi ani în care am terminat pe locurile opt, respectiv şapte! “Bine dom’le, da’ el a plecat în etapa a 29-a, când locul în Europa nu era sigur, iar Rapid a câştigat după plecarea sa patru meciuri şi unul l-a terminat egal…”, o observaţie corectă făcută de mulţi, dar ei, din păcate, nu au înţeles esenţialul! Cine crede că acele ultime cinci rezultate au fost obţinute datorită interimarului Marian Rada, cu tot respectul cuvenit pentru un om care şi-a dedicat viaţa Rapidului, se înşală profund! Cum poate cineva gândi că un antrenor poate schimba peste noapte mersul lucrurilor la o echipă?! A, că şi-a intrat în formă şi Pancu, asta e altă mâncare de peşte! Revenind la porţia pe care o avem în faţă, trebuie subliniat faptul că Şumudică este, poate, singurul om care poate ridica Rapidul din mediocritate. S-a mai vorbit de Augusto Inacio, dar dacă ne gândim la ce “succes” au avut în Giuleşti Bergodi şi Peseiro, mai bine NU!
