Marius Şumudică, Ionel Ganea, Daniel Pancu, Robert Niţă, Daniel Niculae, Florin Bratu, Mugurel Buga, Viorel Moldovan, Ionuţ Mazilu sau Alexandru Ioniţă sunt cele mai importante nume de atacanţi care au îmbrăcat tricoul Rapidului în ultimul deceniu. Fie că au fost produşi de centrul de copii şi junior al clubului, fie că au fost aduşi de la o vârstă fragedă de la alte echipe, fie că au ales să-şi încheie cariera în Giuleşti, majoritatea au contribuit din plin la unele dintre cele mai mari succese ale Rapidului. Nu toţi au păstrat Rapidul pe primul loc în suflet, dar atât timp cât au jucat lângă Podul Grant, au cules laudele şi aprecierile tribunei. Acum trebuie să fie rândul lui Andrei Ciolacu, un puşti care a împlinit 20 de ani pe 9 august. Primii paşi au fost făcuţi. Acum, aşteptăm şi primul gol!

Sursa foto: Facebook.com (arhivă personală)

Până la meciul tur cu Heerenveen, puţină lume auzise de Andrei Ciolacu, tânărul jucător al Rapidului care se află de aproape un deceniu în Giuleşti. Atacantul mai evoluase trei minute în Liga I, în aprilie 2011, dar sigur nimeni nu-şi mai amintea de acel meci cu Astra. Înainte de disputa din Olanda, Ciolacu debutase în Cupele Europene la MyPa, un meci care însă nu a fost transmis decât la radio, fapt din care reiese că scurta sa apariţie a trecut aproape neobservată din nou. Nici la Heerenveen nu a intrat decât în ultimul sfert de oră, dar a găsit timp pentru a sparge agonia în care se scăldau giuleşteni, trimiţând cel mai periculos şut al echipei sale, respins cu greu în corner de portar. Era aproximativ minutul 80 şi 3-0 pentru gazde, iar cu un 3-1 înaintea manşei retur discutam altfel. A fost până la urmă 4-0, însă Rapidul a câştiogat un atacant.

Prestaţia sa a fost apreciată şi de Sabău, care l-a titularizat apoi cu CSMS Iaşi, primul său meci pe stadionul “Valentin Stănescu”. A lăsat emoţiile la vestiar şi a oferit pasa decisivă pentru unicul gol al meciului, înscris de Goga în minutul 16. Cu el titular, Rapid a câştigat şi returul cu Heerenveen, dar pentru meciul de la Petrolul, Sabău s-a hotărât să nu-l mai reţină în lot. Pentru Andrei nu este un capăt de ţară, el fiind convins că toate se întâmplă la timp.

Eşti cel mai nou produs al Rapidului. De când joci în Giuleşti?

Pfff… Să fie cam nouă ani! Nici nu-mi amintesc exact, pentru că mă simt ca şi cum aş fi aici dintotdeauna. Ţin cu Rapid de la patru ani, dar cum am copilărit în Popeşti Leordeni, am început să joc la Inter Gaz prin 1999. La început am jucat alături de cei din grupa de vârstă ’88-’89, pentru că nu exista o grupă de ’92, anul în care sunt eu născut. Îmi aduc aminte că la un moment dat am avut un meci împotriva copiilor Rapidului şi am dat trei goluri. A fost momentul în care domnul Marin Stelian a venit la mine şi m-a întrebat: <<Vrei să vii la Rapid?>> Cred că nu trebuie să-ţi mai spun care a fost răspunsul meu!

Statistic vorbind, la juniorii Rapidului ţi-a mers foarte bine.

Păi am fost golgheter la toate grupele de vârstă. Şi la copii, şi la juniori A, şi la juniori B. Am marcat cam 170 de goluri în 180 de meciuri, după socoteala mea.

Sursa foto: bitnews.ro

Ce înseamnă Rapid pentru tine?

Familia, prietenii şi Rapid sunt totul! Numai gândul că într-o zi voi ajunge la echipa mare mi-a dat forţă atâţia ani să mă trezesc la ora 06:00 şi să fac o oră şi jumătate din Popeşti Leordeni până la ProRapid aproape zi de zi. Dar nu vreau să mă plâng, pentru că fac ceea ce mi-am dorit, aşa că sunt fericit!

Pe Giuleşti, de la patru ani

Cine ţi-a insuflat dragostea pentru Rapid?

A fost ceva natural! La patru ani tata m-a dus pe Giuleşti, la un meci cu Bistriţa parcă. Sincer, nu îmi amintesc cu exactitate adversarul, ci doar că stadionul era arhiplin. A fost dragoste la prima vedere! De atunci am făcut tot posibilul să văd cât mai multe meciuri ale echipei mari. Am chiulit de atâtea ori de la şcoală ca să fiu lângă Rapid, iar când eram la liceu mă certam cu colegii dinamovişti şi stelişti, pentru că ei nu voiau să înţeleagă că Rapid e cea mai bună!

Cum a fost primul contact cu echipa mare?

Totul s-a întâmplat în ultima zi a lui 2010. Eram la cumpărături pentru Revelion, când primesc un telefon de la Mrius Şumudică: <<Ce faci? Eşti pregătit să vii pe 13 ianuarie la reunire?>> Când am auzit am amuţit, dar mi-am revenit repede şi i-am confirmat, temându-mă să nu se răzgândească. La primele antrenamente am dat şi câteva goluri, dar am avut ghinionul să mă accidentez înainte să plecăm în cantonamentul din Spania. Prima mea accidentare, dar în ce moment… Dar domnul Şumudică m-a încurajat în permanenţă şi după ce mi-am revenit m-a luat în lot de câteva ori şi…

… Şi a venit debutul în Liga I. Cum te-ai simţit atunci?

Data de 22 aprilie 2011 îmi va rămâne mereu întipărită în minte. Jucam la Ploieşti, împotriva Astrei, era 0-0, iar în minutul 87, Şumudică mi-a făcut semn să mă dezechipez că intru în locul lui “Pancone”. Aveam emoţii teribile, mai ales că galeria era fix deasupra băncii noastre.

Sursa foto: rapidfans.ro

Pancu şi Niculae, jucătorii preferaţi

Pe care jucător din istoria Rapidului îl admiri cel mai mult?

Acum, pe Daniel Pancu, fără niciun dubiu. Este un fotbalist excepţional şi un om extraordinar. Dar să fiu sincer, înainte să-l am pe el coleg, Daniel Niculae era modelul meu. L-am prins şi în perioada aia UEFAntastică. Ce să mai… Îi pun pe amândoi pe acelaşi nivel!

Acum joci cu numărul 18 la Rapid, dar care este numărul tău favorit?

9! Însă crede-mă, ăsta e un amănunt insignifiant. Să fiu eu titular la Rapid şi joc şi cu numărul 2, că nu contează. Acum am 18, înainte aveam 27. Vezi paradoxul? În ambele cazuri, cifrele adunate dau nouă! Dar nu mi-am ales eu niciodată numărul. Aşa a fost să fie! Poate-mi pun şi eu un plus între ele, cum a făcut “Pancone” când juca cu 19. 🙂

Ce-ţi doreşti cel mai mult pentru viitor?

Sunt un tip care ia lucrurile treptat şi care se gândeşte pe termen scurt. Nu mă gândesc momentan la trofee, ci să devin om de bază la Rapid şi să-i oblig pe fani să-mi strige numele meci de meci, prin evoluţia mea.

Sursa foto: Facebook.com (arhivă personală)