AFC Rapid Bucureşti înapoi cu… 93 de ani!

Rapid
Atestare foto de la cel care se crede că a fost primul meci din istoria echipei Rapid: CFR Bucureşti - Unirea Timişoara 4-8, octombrie 1923

Poate că Rapid este recunoscut pentru că a avut, de-a lungul istoriei, cei mai frumoşi fani din România. Per ansamblu, batem la fundul gol orice alt club din ţară. Niciun dubiu! Dar lucrurile nu au stat mereu aşa. Perioada din anii ’80 când Rapid aducea şi 100.000 oameni în tribune, deşi era în liga a doua, a fost umbrită de primii ani ai existenţei sale. De fapt, primele decenii. Un melanj de succese fără precedent, prin trofeele cucerite, cu două perioade critice. În care Rapid, pe atunci CFR, s-a chinuit să reziste. La propriu! Războiul a avut şi el un cuvânt greu de spus în această ecuaţie, numai că şi la scurt timp după ce a început asaltul istoric din iunie 1923, clubul feroviar a fost greu încercat.

Jucătorii din Ardeal s-au întors la casele lor, echipa exclusă!

Puţini ştiu, dar majoritatea componenţilor Rapidului din anii 20 erau din Ardeal. La scurt timp după ce echipa a început să joace în ligile regionale ale Bucureştiului, cam cum face acum AFC Rapid, mai bine de jumătate de lot a plecat. S-a ajuns ca la începutul lui 1925, adică acum fix 93 de ani, echipa să fie exclusă din sistemul competiţional. Pentru că, literalmente, nu se mai putea prezenta la meciuri! Nu mai avea jucători, dar nici… echipament! Momentul de un dramatism incomparabil a fost îngropat de istorie. Sub frumoasele file pe care jucătorii, antrenorii şi suporterii le-au scris ulterior cu litere de platină. Soluţii majore nu prea erau, dar toată lumea s-a mobilizat exemplar pentru ca acest nou-născut să nu moară la început de viaţă.

Baluri pentru bani de echipament

S-a făcut tot posibilul pentru ca în toată ţara să se facă acţiuni menite să strângă fonduri. Tot felul! Baluri, simple donaţii sau cotizaţii, iar cu banii obţinuţi, sub coordonarea conducerii Căilor Ferate, s-a reuşit completarea lotului de jucători, dar şi cumpărarea de echipament! Organizarea unor partide de verificare prin ţară, în special Braşov, a fost următorul pas. Etape care aveau să repună, uşor-uşor, Rapidul pe şine. Chiar dacă echipa nu se întâlnise cu acest nume. Primul hop a fost depăşit! Echipa a devenit apoi din ce în ce mai bună, iar între 1935 şi 1944 a dominat cu autoritate fotbalul românesc. Despre asta se ştie, clar. Numai că această dominare a fost stopată prematur de al doilea război mondial. Atât de afectat a fost Rapid încât în 1946 a suferit un nou moment de cotitură în istoria sa. 23 ani de istorie doar şi deja a doua încercare majoră.

„Jucam amicale cu echipe care ne asigurau mâncarea”

Revenirea la numele de CFR nu a fost de bun augur. Lucrurile mergeau atât de prost, încât tot lotul şi staff-ul tehnic locuiau într-o casă de pe Bulevardul Ana Ipătescu. Dormeau câte cinci în camere mici, cu sobe de teracotă, dar fără… lemne. Foamea era astâmpărată cu mămăligă, cartofi şi prune uscate. Asta în cel mai bun caz! Dezvăluiri şi mai dureroase au fost făcute, după mult timp, tocmai de omul care a coordonat acea echipă, Cibi Braun. „Luptam cu toţii din răsputeri pentru culorile clubului şi ajunseserăm să jucăm meciuri amicale cu echipe care ne asigurau mâncarea”, sună mărturia cutremurătoare din cartea „Fenomenul Rapid. Legenda Continuă”. Nici după reluarea campionatului, la finalul războiului, lucrurile nu au fost grozave. Dar măcar jucătorii vişinii au primit aprobarea să mănânce la cantina Palatului CFR.

AFC Rapid repetă istoria

Par lucruri incredibile şi în discordanţă cu istoria Rapidului. Dar ele sunt reale! Iar ulterior, timp de 70 de ani, oricât de dificil ar fi fost, clubul, echipa, jucătorii, nimeni nu a mai trecut prin aşa ceva! A venit apoi falimentul şi AFC Rapid a luat-o de jos, continuând tradiţia sportivă a unui club legendar din România. În primul an, în liga 5 Bucureşti, lucrurile au mers decent pentru acest nivel. Pentru că la echipă erau jucători, care, să spunem, oricum nu ar fi avut, cel mai probabil, salarii în altă parte. Că, deh, aşa e în România… Juniorii în general dau, nu iau… S-a promovat, mulţumită acestor juniori şi lui Mihai Iosif, dar lucrurile apoi s-au înrăutăţit. Aşa că Rapid s-a reîntors în urmă cu mai bine de şapte decenii. Jucătorii au ce mânca, e adevărat, şi se descurcă financiar cum pot. Dar în niciun caz de pe urma echipei care acum joacă meciurile de acasă pe terenul Coresi.

Între tradiţie şi mirajul justificat al succesului

S-a strâns un lot frumos, decent, bunicel şi s-au obţinut rezultate cu mult peste aşteptări. Fără suporteri, în pribegie, şi antrenându-se de fiecare dată pe unde apucă, AFC Rapid trage totuşi tare pentru play-off-ul ligii a patra. Ceea ce ne face să credem că măcar o fărâmă din spiritul implementat în 1923 mai este vie lângă Podul Grant. Mirajul puterii şi al bunăstării nu este suprem chiar pentru toţi. Şi, în definitiv, chiar niciodată valorile Rapidului nu au fost sinonime cu aşa ceva. Cu toate că iubim cel mai mult epocile pline de trofee, care, să nu fim ipocriţi, au fost posibile datorită unei stabilităţi materiale ireproşabile. Numai că toate aceste perioade au venit natural, în urma unor momente de penitenţă groaznică. Punem la socoteală aici şi intervalul dintre 1975 şi 1995. Pentru că e greu să accepţi un Rapid de liga 2 sau în cel mai bun caz de ultimele locuri în primul eşalon în contextul în care mai bine de două decenii cumulate (1935-1945) şi (1963-1975) el a dominat România fotbalistică.

Capul sus, băieţi!

Chiar dacă acest recul a fost unul artificial, propagat de regimul care nu avea vreun interes să lase Rapidul să fie sus. E altă poveste, nu intrăm în detalii. Cert este că ne gândim la actuala situaţie de la AFC Rapid. Credeam că nu se putea mai rău în istoria Grantului, cei mai mulţi dintre noi. Ei uite, se poate! Anii 1925 şi 1946 trebuie să fie două referinţe sfinte în mintea lui Narcis Ioniţă şi a celorlalţi jucători de la echipa lui Andrei Anghel Constantinescu. Justiţia i-a certificat, actele la fel. Dacă mai au vreodată momente în care le e greu, să îşi amintească de perioadele în care strămoşii lor au fost excluşi din campionat că nu aveau bani de echipament. Sau că jucau meciuri pentru a avea o masă caldă. Practic vorbind, se poate şi mai rău! Capul sus, băieţi, atunci când vă este greu! Apoi gândiţi-vă la perioadele care au urmat după cele două cumpene cumplite. Asta ar putea fi mai lungă, e adevărat. Dar tot la zi ajunge şi cea mai lungă noapte!

AFC Rapid, prima foto din 2018
AFC Rapid
AFC Rapid, la finalul lui 2017

Bilbliografie: Costache, Cristian; Cârstea, Ion: „Fenomenul Rapid. Legenda continuă”, pag. 23, pag. 69-70

Doreşti ca AFC Rapid, Academia Rapid și ACS Rapid FNG să devină un tot unitar?

Loading ... Loading ...
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ