Take Macri este unul dintre monştrii sacri ai istoriei Rapidului. A jucat 15 ani, doar pentru Rapid, fără a mai îmbrăca tricoul altei formaţii. A renunţat la fotbal la 34 de ani. De atunci, s-a scurs jumătate de veac, iar fostul fundaş care acum a ajuns la 84 de ani îşi trăieşte viaţa într-un mod neobişnuit pentru vârsta sa. Take Macri este stabilit la Paris, dar merge adesea la Atena, acolo unde este fiul său. Nu rămâne în urmă nici cu rigorile lumii moderne, astfel încât octogenarul şi-a făcut cont de Facebook pentru a vorbi cu prieteniii apropiaţi.
Unii i-au dedicat materiale speciale pe diverse pagini de Facebook şi site-uri, iar Take Macri nu a rămas impasibil. A răspuns cu promptitudine, mulţumind că ceea ce a făcut el acum 50 de ani nu a fost dat uitării. Dar istoria acelor vremuri s-a cam prăfuit, motiv pentru care, nea Take a simţit nevoia să vină cu unele completări, dezvăluind cu această ocazie lucruri mai puţin ştiute despre cariera sa. Vă lăsăm să le citiţi exact aşa cum acesta le-a postat pe Facebook!
„Sunt fericit că adevăraţii rapidişti nu m-au uitat! Am reprezentat clubul din 1950 până în 1965, fiind căpitan din 1952, când am preluat banderola de la Filloti Ştefan, cedându-i-o apoi lui Nae Georgescu. Istoria spune că am jucat pentru Rapid 231 de meciuri în Liga 1, dar pe lângă acestea, mai am şi două sezoane în liga a doua, 1952 şi 1955, când am ales să nu plec la Steaua sau Dinamo, ci să lupt pentru readucerea Rapidului în elita fotbalului românesc. Am mai evoluat în 112 de meciuri de Cupa României, dar şi în 90 de partide internaţionale, exceptând Cupa Căilor Ferate. Pe lângă mine s-au perindat 141 de jucători, am numele tuturor, din noiembrie 1949, când eram în clasa a 8-a şi până în februarie 1965, când am pus ghetele în pod după ce n-am mai atins bara transversală cu vârful piciorului. Dacă megream la Steaua sau Dinamo, poate azi eram general şi jucam în echipa Europei în 1961, când am fost chemat, dar nu am fost anunţat de securitate şi a jucat în locul meu francezul Marche. Am aflat asta acum doi ani… O tempora!”
