Cristian Geambașu se întreabă, într-un editorial publicat de GOLAZO.ro, de ce tace Rapidul după gestul de curaj al copilului din Bistrița care a intervenit pentru a-și apăra profesoara atacată cu un cuțit de un alt elev. Jurnalistul consideră că era de așteptat ca și clubul din Giulești să reacționeze public, nu doar suporterii. Numai că lucrurile trebuie privite și dintr-o altă perspectivă: Rapidul a acționat deja, iar băiatul a vorbit pentru club prin propriul comportament.
Ce s-a întâmplat la Bistrița
Un elev de 12 ani a intervenit pentru a-și apăra profesoara, atacată cu un cuțit de un alt elev, în vârstă de 13 ani. Copilul a sărit în ajutorul cadrului didactic, deși se afla în fața unui pericol real, și a devenit un exemplu de curaj și solidaritate.
Un detaliu a atras atenția suporterilor rapidiști: băiatul purta un hanorac cu însemnele Rapidului. Imaginea a făcut înconjurul presei, iar gestul său a stârnit emoție și admirație.
Suporterii din gruparea Original.1923 au reacționat public, au anunțat că îl caută pe copil pentru a-l recompensa și au vorbit despre curajul, omenia și spiritul rapidist demonstrate de acesta. Printre lucrurile pe care vor să i le ofere se numără și un abonament la meciurile Rapidului.
În editorialul său, Cristian Geambașu a remarcat inițiativa suporterilor și a ridicat o întrebare legitimă: de ce nu a reacționat și clubul? Doar că absența unui comunicat public nu înseamnă automat absența unei acțiuni.
Rapid a luat deja legătura cu școala
Din informațiile pe care le dețin, clubul Rapid a luat deja legătura cu conducerea școlii pentru a-l invita pe băiat la un meci, cel mai probabil împreună cu întreaga sa clasă.
Este un gest firesc, care îi poate oferi copilului și colegilor săi ocazia de a trăi o experiență specială pe Giulești. Mai mult ca sigur, vor fi primiți cu respectul și aprecierea pe care le merită pentru curajul și omenia de care a dat dovadă elevul.
Așadar, înainte de a pune tăcerea clubului pe seama nepăsării, trebuie luat în calcul un lucru esențial: există o diferență între a nu comunica public o acțiune și a nu face nimic.
Rapidul nu a simțit nevoia să transforme imediat povestea copilului într-un mesaj oficial. Iar asta nu trebuie interpretat automat ca indiferență.
Rapidul este un fenomen datorită suporterilor
Am spus-o și o voi spune în continuare: Rapidul este un fenomen, chiar dacă Justin Ștefan și alții ca el susțin contrariul. Iar acest fenomen se datorează, înainte de toate, suporterilor.
Rapidul nu înseamnă doar o echipă de fotbal, un stadion sau o societate comercială. Înseamnă oameni, solidaritate, emoție și un spirit care se transmite din generație în generație. Iar atunci când un copil îmbrăcat în vișiniu intervine pentru a-și apăra profesoara, fără să calculeze ce imagine va avea sau ce va câștiga din asta, vedem una dintre cele mai frumoase forme ale acestui spirit.
Nu trebuie să pretindem că băiatul a acționat astfel pentru că purta un hanorac al Rapidului. Curajul și omenia îi aparțin în primul rând lui. Dar faptul că un asemenea gest este asociat cu un copil care poartă culorile clubului ne oferă un motiv de mândrie și ne amintește ce ar trebui să însemne cu adevărat apartenența la o comunitate.
De ce tace Rapidul? Pentru că băiatul a vorbit deja
Domnule Geambașu, înțeleg așteptarea unei reacții publice din partea clubului. Dar cred că, în această poveste, comunicatul oficial nu este cel mai important lucru.
Rapidul tace, pentru că băiatul a vorbit deja pentru club prin comportamentul său demn și prin exemplul pozitiv pe care l-a oferit. A vorbit prin curaj, prin omenie și prin solidaritatea de care a dat dovadă într-un moment în care un om avea nevoie de ajutor.
Clubul a făcut deja un pas concret, luând legătura cu școala pentru a-l invita pe copil la meci. Iar când această invitație se va materializa, sper ca băiatul și colegii săi să aibă parte de o primire pe măsura gestului său.
Nu orice faptă bună trebuie transformată într-o campanie de imagine. Nu orice gest trebuie însoțit de un comunicat. Uneori, cel mai potrivit răspuns este să acționezi discret și să lași faptele să vorbească.
Iar în cazul de față, un copil de 12 ani a oferit deja o lecție pe care mulți adulți ar trebui să o învețe.
Rapidul nu trebuie să vorbească de fiecare dată despre ceea ce reprezintă. De data aceasta, a vorbit băiatul. Iar clubul are datoria să-i arate, prin fapte, că gestul său nu a trecut neobservat.
Dragoș Leasă
1923.ro
Extraordinar gestul pustiului. Jos pălăria! Merită tot respectul.