Da! E incredibil cât de norocos sunt. Și eu, dar și toți rapidiștii din generația mea. Când mă uit în urmă și derulez filmul amintirilor din peluză, realizez că am primit cel mai frumos cadou pe care fotbalul i-l putea oferi unui suporter crescut cu spiritul vișiniu în suflet. Am trăit o epocă pe care nimeni, niciodată, nu ne-o va putea șterge din memorie.
Martori la scrierea istoriei: Titlurile și invazia vișinie în Europa
Suntem generația privilegiată. Am fost martor și m-am bucurat pe viu la două titluri de campioană, patru Cupe ale României și patru Supercupe. Am trăit acele descătușări de fericire pură, nopțile în care vechiul Giulești pur și simplu se cutremura din temelii sub greutatea cântecelor noastre.
Dincolo de granițe, am purtat cu mândrie culorile peste tot pe continent. Am fost cu Rapidul la Bruxelles, Berlin și Atena. Am fost acolo, în tribune, simțind acea mândrie uriașă de a ne vedea echipa luptându-se de la egal la egal cu granzii Europei, transformând deplasările în povești epice de neuitat.
Sunt momente, senzații și victorii despre care tinerii rapidiști de azi aud doar din povești, citind cronicile sau privind fascinați clipuri de arhivă pe ecrane.
O moștenire lăsată noilor generații
Generațiile noi de fani au preluat necondiționat iubirea pentru idealul născut în 1923. Au învățat cântecele, au umplut noul stadion și iubesc echipa cu aceeași nebunie frumoasă. Dar ei cunosc acea glorie absolută doar din relatările noastre. Pentru ei, sferturile europene sau un titlu ridicat deasupra capului în Giulești sunt, deocamdată, doar un mit superb povestit de părinți sau de frații mai mari.
Noi am știut ce înseamnă să te cațeri pe garduri de fericire, să nu poți dormi zile întregi de bucurie și să simți că echipa ta este, cu adevărat, centrul universului fotbalistic.
O dorință din suflet pentru viitorul Giuleștiului
Nu putem trăi însă doar din trecut. Nostalgia este frumoasă, dar spiritul Rapidului cere mai mult.
Dorința mea cea mai mare, privind spre noul sezon și spre viitorul acestui club, este ca tinerii care stau astăzi în peluză și își lasă vocea acolo la fiecare meci să nu mai trăiască doar din amintirile generației mele.
Vreau să își creeze propriile lor nopți magice, să plângă la câștigarea propriilor lor titluri de campioni și să invadeze marile capitale ale Europei. Rapidul nu are voie să rămână doar o amintire superbă, ci o stare de spirit vie, care trebuie să învingă din nou! Acolo sus, unde îi este locul.
TREBUIE!
