Ultimele zile au adus-o din nou în prim-plan pe Diana Șucu. Prezentă constant la meciuri, activă în declarații și vizibil implicată emoțional, ea nu mai poate fi privită ca o simplă figură decorativă în jurul Rapidului. A devenit o voce. Iar vocile, într-un sport trăit cu pasiune, nasc inevitabil reacții.
În intervențiile recente, a vorbit deschis despre dezamăgirea soțului ei față de fostul portar Virgil Drăghia, acuzând lipsa de profesionalism și forma fizică nepotrivită. A arătat și ce apreciază în actualul lot, numindu-l pe căpitanul Alex Dobre „foarte riguros și disciplinat”, cu aprecieri și pentru Petrila, Borza, Grameni sau Vulturar.
Tonul s-a înăsprit când a venit vorba despre critici. Diana Șucu a răspuns direct celor care contestă munca lui Dan Șucu, spunând că vede frecvent persoane care comentează din studiouri fără să fi construit nimic, dar care judecă ușor efortul altora. A subliniat că investițiile soțului ei sunt făcute din bani câștigați prin muncă și că succesul nu ar trebui transformat într-un motiv de atac.
Aici apare o întrebare firească. Dacă noi, suporterii, analiștii sau jurnaliștii avem libertatea de a critica deciziile unui club, de ce nu ar avea același drept și o femeie care trăiește zilnic tensiunea acelor decizii? Critica nu este un privilegiu rezervat doar celor din tribună sau din platou. Este parte din dialogul public.
Dincolo de eticheta comodă de „soție de miliardar”, rolul unei partenere într-un proiect de asemenea amploare este adesea subestimat. Nu este doar martor la ambiții, ci sprijin atunci când lucrurile merg prost, energie când presiunea crește și voce atunci când familia sau munca sunt puse sub semnul întrebării. În cazul Rapidului, viața familiei Șucu a devenit mai intensă, mai agitată, mai legată de rezultate și emoții.
La fel de important este și echilibrul discuției despre bani și statut. Averea nu oferă imunitate la critici, dar nici lipsa ei nu dă dreptul la atacuri gratuite. În sport, ca și în viață, rămân relevante munca și rezultatele.
Poate că implicarea Dianei Șucu ar putea merge și mai departe, spre atragerea unui public feminin mai numeros lângă echipă. Rapid a fost mereu o comunitate vie, iar tribunele pline de energie diversă pot schimba atmosfera unui stadion. Mai multe femei în Giulești ar însemna mai multă pasiune, mai mult echilibru și o identitate și mai puternică.
Diana Șucu nu este doar „soția cuiva”. Este o prezență care își asumă opiniile și care trăiește fotbalul fără rezerve. Iar într-o lume în care toți simțim nevoia să spunem ce credem, e greu de explicat de ce tocmai ea ar trebui să tacă.
