Sunt lucruri despre care nu ai nevoie de studii ca să le simți. Uneori e destul bunul-simț. Iar atunci când vine vorba de justiție, tot mai mulți oameni simt că ceva nu se leagă.
Aud des aceeași poveste: două fapte diferite, două destine puse în aceeași celulă, dar pedepsele par inversate. Unul a furat o găină și a primit mai mult decât altul care a ajuns acolo pentru o tentativă de omor. Așa ceva nu are cum să nu te zguduie. Te gândești: dacă legea e aceeași, de ce nu se aplică la fel?
De aici pornește totul. Când oamenii încep să creadă că dreptatea nu e pentru toți la fel, încrederea se rupe. Și dacă se rupe încrederea, se rupe tot ce ține o societate laolaltă.
E greu să nu te întrebi ce se întâmplă când vezi alegeri anulate fără o explicație clară. Sau când un candidat preferat de milioane de oameni este scos din joc peste noapte. Mai rău, când se face un dosar care pare cusut cu ață albă, cu povestiri care nu stau în picioare nici la o discuție între prieteni, darămite într-o sală de judecată. Atunci, oamenii nu se mai simt protejați. Se simt păcăliți.
Apoi apare câte o investigație, un material, o filmare care arată lucruri la care mulți se gândeau deja, dar nu aveau dovada. Și brusc îți dai seama că problema e mai mare decât părea. Că nu vorbim doar despre greșeli izolate, ci despre o rană veche, pe care nu a mai tratat-o nimeni.
O țară întreagă nu poate funcționa așa, cu frica în stomac și cu impresia că totul depinde de noroc. Justiția ar trebui să fie stâlpul care te ține, nu ușa care se deschide doar pentru cine trebuie.
Puterea adevărată nu vine din abuz sau din jocuri ascunse. Vine din bunătate, din minte limpede și din hotărârea de a face ceea ce este drept chiar și atunci când e greu. Puterea folosită în scopuri mici devine o formă de sclavie: îi leagă pe cei loviți de nedreptate, dar îi înlănțuie și pe cei care o folosesc.
Și oricât de întunecat ar părea totul, un singur lucru rămâne valabil: Dumnezeu nu întoarce spatele celor nedreptățiți. Glasul lor ajunge întotdeauna unde trebuie, chiar dacă răspunsul vine mai târziu decât ne-am dori.
Toți avem o responsabilitate. Să cerem adevăr, să cerem corectitudine, să cerem explicații. Fără să ne lăsăm duși de ură, fără să demolăm dintr-o lovitură tot ce e bun doar pentru că o parte e stricată.
Să nu facem greșeala de a arunca copaia cu tot cu copil și cu apa murdară. Asta ar fi cea mai mare pierdere dintre toate.
