În ianuarie 2017, Guvernul României a adoptat, noaptea, o ordonanță care a aprins țara. OUG 13. Milioane de oameni au fost convinși că se pregătește o lovitură dată justiției. Se vorbea despre „salvarea corupților”, „moartea statului de drept” și „sfârșitul luptei anticorupție”.
Protestele au umplut Piața Victoriei. Tineri, părinți, corporatiști, politicieni mascați în cetățeni. Toți, convinși că fac istorie. După câteva zile de presiune, guvernul a retras ordonanța. Mulți au crezut că au câștigat. În realitate, nimeni nu a câștigat — cu excepția celor care aveau dosare penale.
Ce s-a întâmplat de fapt
Curtea Constituțională declarase cu un an înainte neconstituțional articolul din Codul Penal care pedepsea abuzul în serviciu, cerând un prag valoric clar. Altfel spus, articolul nu mai putea fi aplicat în forma veche. OUG 13 încerca să-l repare, introducând acel prag (200.000 de lei) și aliniind textul la cerințele CCR.
Dar valul de emoție colectivă a fost prea mare. Oamenii nu au mai ascultat. Politicienii au dat înapoi. OUG 13 a fost abrogată. Codul penal a rămas în aer, exact cum îl lăsase CCR. Iar consecințele s-au văzut imediat: abuzul în serviciu a devenit o infracțiune aproape imposibil de dovedit, iar instanțele au început să dea achitări pe bandă rulantă.
Cine a câștigat, de fapt
Ironia supremă: cei care urlau „jos hoții” au fost instrumentul perfect al celor care chiar aveau nevoie de acea breșă legislativă. Prin presiunea străzii, exact ceea ce ar fi putut repara problema a fost eliminat.
Cei care aveau dosare au profitat apoi de haosul juridic. În lipsa unui prag, articolele s-au prăbușit la instanțe, iar deciziile CCR au dus la valuri de achitări și clasări.
Nimeni nu a mai protestat atunci. Niciunul dintre „eroii” din Piață nu a mai strigat „vrem justiție” când inculpații scăpau rând pe rând. De ce? Poate pentru că mulți nu au înțeles nici atunci ce apără, nici acum ce au pierdut.
O „victorie” care a costat România ani de încredere
Astăzi, aceeași oameni spun că 2017 a fost o „victorie a străzii”. Dar victoria cui? A celor care au scăpat de acuzare. A celor care au văzut cum justiția s-a blocat între deciziile CCR și lipsa de curaj politic.
România a pierdut. Încrederea în stat a scăzut, justiția a rămas șubredă, iar societatea s-a rupt în două: cei care gândesc și cei care reacționează.
Atenție cui oferi încrederea ta
Recomand tuturor să aibă grijă atunci când aleg să se poziționeze de partea cuiva care a demonstrat clar, de-a lungul timpului, că e ori rău intenționat, ori bătut în cap de-a binelea. Nu din ură, ci din instinct de conservare.
Într-o lume în care manipularea emoțională e sport național, informarea devine scut, iar echilibrul — singura formă de curaj. E important să cunoști toate aspectele, să judeci atât emoțional, cât și rațional, să eviți extremele și să-ți îmbunătățești propria viață sub toate aspectele înainte de a te arunca în lupta pentru „binele comun”.
E exact ca în avion: în caz de urgență, pune-ți mai întâi masca de oxigen ție, apoi copilului tău. Nu poți salva pe nimeni dacă tu însuți nu ești în stare să respiri.
Epilog
OUG 13 nu a fost o lovitură dată justiției. A fost o lovitură dată logicii. O demonstrație de forță a emoției colective, care a servit perfect celor care o alimentau din umbră.
Iar astăzi, când vedem cine sunt „învingătorii” de după 2017, e clar: nu protestatarii au învins corupția, ci corupția i-a folosit pe protestatari ca să se salveze.
