Dacă ar fi să punem o pancartă la poarta clubului, n-ar trebui să scrie „Fotbal Club Rapid 1923”. Ar fi mai potrivit ceva de genul:
„Atenție, șantier în lucru! Termen de finalizare: necunoscut.”
Pentru că exact așa arată Rapidul de trei ani încoace. Se tot lucrează. Se lucrează la organigramă, la transferuri, la „strategii”, la imagine. Se vorbește mult, se promite și mai mult. Dar când tragi linie, suntem în același loc sau chiar mai jos.
Din afară pare haos. Dar dinăuntru, e chiar mai grav. Pentru că nu vorbim doar de greșeli sau de lipsă de viziune. Vorbim de lupte interne, de jocuri de culise, de orgolii care pun frână clubului.
Oamenii din club se mănâncă între ei. Fiecare trage pentru el, pentru influență, pentru putere. Nu pentru Rapid. Se sabotează reciproc, își pun bețe în roate, vor să arate cine are mai multă „greutate”. Și în tot acest război intern, clubul pierde teren. Echipa suferă. Suporterii se satură.
Și știți ce e cel mai trist? Transferurile sunt tot în mâna acelorași oameni. Se schimbă antrenorii, vin jucători și pleacă, dar cei care fac listele, aprobă bugetele și decid pe cine aduc… rămân. Indiferent de rezultate.
Cum să ai rezultate noi, cu aceiași oameni care au greșit de atâtea ori?
Cum să construiești ceva, când în club domnește frica, invidia și interesul personal?
Rapidul nu duce lipsă de suporteri. Nici de istorie. Nici măcar de bani, în ultima vreme. Dar duce lipsă de unitate, de profesionalism real și de o echipă care să tragă în aceeași direcție.
Poate că e timpul să nu se mai schimbe antrenorul la fiecare criză. Poate că trebuie să ne uităm mai sus, la cei care țin frâiele clubului, la cei care se „luptă” între ei și uită pentru cine lucrează, de fapt.
🎤 Acum, spuneti voi, rapidiștilor:
Cum să crească Rapidul, când oamenii din club trag fiecare în altă direcție? Ce e de făcut? Ce ați schimba, dacă ați putea?
Comentariile sunt deschise. Hai să vorbim între noi, direct, fără perdea. Rapidul e al nostru.
