Se conturează tot mai clar: Rapid București nu va face modificări majore în această vară. Și oricât ar vrea suporterii să viseze la jucători de top, realitatea e că nu vor exista „bombe” de mercato. Sau cel puțin nu în stilul pe care îl promitea cândva conducerea.
Transferul lui Gonçalves a picat. Un nou semnal din partea lui Dan Șucu
Ratarea transferului lui Gonçalves este mai mult decât o simplă veste de vară. Este un semnal. Dan Șucu nu riscă. Nu aruncă bani doar ca să dea bine la public. E calculat, atent, chibzuit. Poate prea chibzuit pentru un club care are nevoie urgentă de un plus de valoare în lot.
Mulți au început deja să compare. În era Copos, Rapid aducea jucători cu nume, cu faimă, cu presiune. Acum, abordarea pare să fie alta. Mai așezată. Mai lipsită de risc. Dar și mai puțin spectaculoasă.
Becali promite spectacol. Rapid rămâne la zâmbete
În timp ce Gigi Becali anunță „management de o să le sară fulgii” și transferuri în valuri, la Rapid totul e… liniște. Costel Gâlcă spune că atmosfera e excelentă, toată lumea zâmbește. Dar am mai auzit asta.
Lennon spunea la fel. Pașcanu la fel. Zâmbete au fost mereu în Giulești. Dar zâmbetele nu țin loc de rezultate. Fanii au nevoie de mai mult. De fapte, nu de vibe bun. De echipă, nu de zâmbete.
Pederzoli și vacanța prelungită în Giulești
Mauro Pederzoli, adus ca director cu greutate, e văzut de unele voci (din guri destul de rele) ca un om aflat la final de drum. După 25 de ani prin fotbalul mare, a ales Rapidul ca pe o pauză activă, o retragere discretă din agitația marilor cluburi.
Pentru Pederzoli, pare că a fost o ocazie să schimbe ritmul. Nu neapărat să construiască un imperiu.
Suporterii Rapidului vor mai mult decât optimism de fațadă
Nu mai merge cu aceleași promisiuni. Rapid are suporteri inteligenți. Care văd dincolo de conferințe de presă și postări vesele. Care știu că dacă nu vin întăriri reale, n-ai cum să te bați sus.
Echipa e unită, atmosfera e „ok”, dar fotbalul nu se joacă pe starea de spirit. Se joacă pe valoare. Iar dacă ne uităm realist la lot, vedem multe semne de întrebare și puține certitudini.
Ce ne rămâne de făcut?
Să iubim Rapidul în continuare. Să fim acolo, pe stadion, la bine și la greu. Să sperăm că totuși vor exista surprize. Surprize plăcute, pentru că la cele negative deja suntem căliți.
Poate că va apărea un transfer neașteptat. Poate că un jucător va exploda. Poate că vom fi surprinși în sensul bun. Sau poate vom merge la drum cu ce avem.
Oricum ar fi, Rapidul merge mai departe. Cu lotul actual. Cu fanii aproape. Cu speranța că fotbalul, până la urmă, se joacă și pe suflet. Iar la suflet, Giuleștiul e campion.
