E simplu, dar dureros: când iubești prea tare, riști să nu mai vezi clar. Iar noi, rapidiștii, iubim mult. Uneori prea mult. Ne îmbătăm cu speranță la fiecare „transfer interesant”, ne entuziasmăm la un amical câștigat și vedem în fiecare tânăr care driblează un adversar… un viitor campion. Dar apoi vine realitatea. Și doare.
De ani buni trăim într-un carusel al emoțiilor. Ne agățăm cu disperare de fiecare iluzie, de fiecare jucător care arată un strop de determinare, ca și cum în el ar sta viitorul Rapidului. Îi ridicăm pe unii în slăvi doar pentru că par băieți de caracter, pentru că aleargă, luptă, dau din mâini spre galerie. Dar uităm un lucru esențial: fotbalul e despre valoare, nu despre intenție.
Suntem fani, nu analiști. Nu e treaba noastră să facem scouting sau rapoarte tehnico-tactice. Dar e responsabilitatea noastră, ca suporteri, să nu cădem în capcana autoiluzionării. Să nu confundăm devotamentul cu performanța. Să nu mai hrănim un sistem care trăiește din iluziile noastre și care, an de an, ne răsplătește cu aceleași promisiuni, aceleași discursuri, aceleași eșecuri.
Am ajuns să ne punem speranțele în jucători care n-ar prinde banca de rezerve la o echipă de mijlocul clasamentului din Belgia. Să aplaudăm pase laterale ca pe revelații tactice. Să ridicăm în slăvi oameni care au venit la Rapid ca să se relanseze, dar care n-au fost niciodată lansați cu adevărat. Pentru că așa e când iubești: vrei să crezi. Vrei să speri că poate, anul ăsta, se schimbă ceva.
Dar dacă nu începem să fim realiști, dacă nu punem presiune pe club și pe conducere să aducă valoare reală, nu doar poveste, vom rămâne captivi într-un cerc vicios. Pentru că problema nu e că pierdem. Problema e că ne mințim singuri înainte să pierdem.
Iar când ai așteptări nerealiste, dezamăgirea e garantată.
Poate că e timpul să fim altfel. Să fim rapidiști cu capul limpede și cu ochii deschiși. Să iubim Rapidul, dar să nu ne mai lăsăm orbiți de iubire. Să nu mai punem banderola pe brațul oricui își face o poză cu Giuleștiul în spate. Să nu mai confundăm respectul cu mediocritatea îmbrăcată frumos.
Să iubim Rapidul, dar să fim lucizi. Pentru că doar așa putem spera, într-o zi, că ne vom întoarce cu adevărat acolo unde ne e locul. Nu pe baza entuziasmului, ci pe baza valorii. Până atunci… dacă nu ai așteptări, nici dezamăgiri nu vei avea.
