Nu mai beau alcool de doi ani. Și viața mea s-a schimbat radical în bine. Dorm mai bine, gândesc mai limpede, sunt mai prezent în tot ce fac. Nu zic că e soluția universală, dar pentru mine a fost o decizie care mi-a adus claritate și control.
O poveste din 2007. Bere, parc și… poliția
Era vară, cred că prin 2007 sau 2008. Cald. Foarte cald. Stăteam cu câțiva prieteni în parculetul din fața blocului. Fiecare cu câte o bere în mână.
La un moment dat, trage lângă noi o mașină de poliție. Coboară geamul și ne întreabă:
— Bună ziua! Știți că e interzis consumul de alcool în spațiul public? Amenda contravențională e între…
Eu, cu zâmbetul pe buze:
— Bună ziua! Da, știm. Doar că noi nu bem alcool. Bem bere. Iar berea e aliment.
Unul dintre polițiști râde scurt:
— Hai că pe asta n-am mai auzit-o. Ia urcă-te tu la volan după ce bei „alimentul” ăsta, să vedem dacă mai e aliment…
Am rămas calm și le-am zis:
— Domnilor, aveți dreptate. Dar lăsați-mă să vă dau o explicație: un cuțit, dacă tai pâinea cu el, e tacâm. Dacă îl folosești ca să ataci pe cineva, devine armă albă. Așa e și cu berea. Dacă o bem civilizat, înseamnă aliment. Dacă o bem și devenim un pericol — pentru noi sau pentru alții — devine alcool.
Au zâmbit. Au înțeles. Și ne-au lăsat în pace.
Lecția? E simplă.
Dragi fotbaliști ai Rapidului, și nu numai — tuturor celor care citesc aceste rânduri:
Dacă berea te ajută să te relaxezi după antrenament, dacă nu te abate de la disciplină, poate fi privită ca un aliment.
Dar dacă te ține departe de adevăratul tău potențial, dacă îți sabotează progresul, e alcool. Punct.
Concluzie
Nu beți alcool. Nu pentru că „nu e voie”, ci pentru că vă înfrânează. Vă trage înapoi exact atunci când ar trebui să luați viteză.
Viața are gust și fără bere. Dar performanța are nevoie de putere. Și puterea nu vine din sticle.
