A plecat Șumudică. Dar a luat cu el o umbră grea

S-a terminat. S-a închis capitolul Șumudică. Cu bune, cu rele, cu glume, cu speranțe și cu frustrări. Dar să fim sinceri între noi: odată cu el, a plecat și o umbră uriașă de deasupra clubului.

⚫ Umbra aia a lui „Ce-ar fi făcut Șumi dacă era lăsat?”.
Umbra pe care orice alt antrenor o avea în ceafă dacă Șucu n-ar fi avut curajul să-l aducă.

📌 A fost adus. A fost susținut. A avut toate condițiile.
Nu putem spune că nu i s-a dat timp. Nu putem spune că n-a fost lăsat să aleagă. Că n-a avut liniște, libertate sau susținere. Dan Șucu i-a dat tot. De la primul până la ultimul meci, Șumudică a fost „alesul”. A avut puterea. A avut jucătorii. A avut și Giuleștiul în spate, măcar la început.

⚠️ Dar n-a livrat. Nu a fost sabotat. Nu a fost înlăturat. Pur și simplu… n-a ieșit.

Și acum?

👀 Acum vin scenariile. Că vine Pancu. Că vine Rednic. Că vine un italian cu tactică și costum scump. Și toți vin pe fondul aceleiași așteptări care ne mănâncă pe dinăuntru: „hai, cineva să repare tot!”

Dar poate e timpul să cerem altceva

⚽ Eu nu vreau un antrenor „cu nume”.
Eu vreau un lider. Un om pe care jucătorii să-l urmeze. Să joace pentru el. Nu pentru ei, nu pentru fani.

👉 Să joace pentru omul ăla care urlă în vestiar, care stă în picioare când toți se clatină.
Pentru omul care își asumă, care cere, care inspiră.

🎯 Pentru că atunci când joci pentru un astfel de om… dai altceva.
Nu alergi doar. Muști din ei.
Nu intri pe teren. Intri în război.

Un astfel de antrenor imi doresc. Voi?

—