„La umbra marilor stejari, nu crește nimic”, spune o vorbă înțeleaptă care descrie cel mai bine subiectul Ianis Hagi.
După ultimele declarații ale tatălui său, ne dăm seama clar că Ianis Hagi nu e decât o umbră a unui mare stejar.
„Nu contează ce zice Rangers, nu contează ce zic alții, contează doar ce zic eu”, e declarația prin care Gheorghe Hagi își pune în cap pe toată lumea, de la scoțieni, până la români, punând pe fugă și potențialii investitori care ar fi dorit să investească la Farul, pentru că semnalul transmis e clar: Hagi vrea bani și să rămână 100% decident, pentru că, nu-i așa, „contează doar ce spun eu”.
Rezumându-ne doar la subiectul Ianis, odată cu refuzul ofertei de la Rapid, devine din ce în ce mai clar că nu își va depăși niciodată statutul de umbră a unui stejar. Pentru că va fi întotdeauna „băiatul lui tata”, și nimic mai mult.
La Rangers va sta pe bară clar. Iar dacă scoțienii nu vor avea pe masă o ofertă care să fie mai mare decât orgoliul zgândărit de declarațiile de aseară ale lui Hagi Sr., pe bară va rămâne până la finalul contractului.
Și e greu de crezut că Lucescu îl va convoca la națională în aceste condiții.
Timpul trece repede, iar de numele Hagi mai sunt demne doar aroganța și pretențiile, căci doar ele se pot ridica la nivelul numelui, atâta timp cât fotbalul rămâne în urmă.
În încheiere, vă spun ceva ce toată lumea vede, dar puțini o spun: nu zice nimeni că Gică nu are merite, dar până la urmă n-a ieșit niciun Hagi adevărat din ceea ce a construit patronul-antrenor al lui Farul.
Bine că a refuzat naționala.
