Am văzut scrisoarea fanei rapidiste trimise către Gazeta Sporturilor și am fi pus-o pe site, dar ea este prea politicoasă cu o organizație de impostori, care nu doar că nu se pricep la nimic, dar blochează un fenomen ca Mihai Iosif. Eu nu sunt politicos, fiindcă știu prea bine personajele de ambele părți ale baricadei. Îmi amintesc, acum vreo șapte ani și ceva, pe vremea în care eram reporter la Fanatik, cum îmi fusese asignat, dintre candidații FRF, tocmai nea Răzvan Burleanu. Un tânăr extrem de respectuos și comunicativ, care mă înnebunise cu programul lui. Nimeni nu credea că are vreo șansă. Ei, bine… Revenind la program. Discuții la telefon, pe la conferințe de presă. Deh, credeam și eu în schimbare.
Apă bei… la baie te duci
Cea mai tare fază pe care mi-o amintesc este o întâlnire profesională, în epoca de candidat, pe care am avut-o în AFI Palace. Domnul, la costum, cum s-a născut probabil, a venit punctual, n-am ce zice, cu mersul lui de proaspăt ieșit de la epilare definitivă și cu zâmbetul fals de politician venit parcă din viitorul terminatorilor. Cumva o combinație extrem de reușită între aparență de tocilar rasat și, de fapt, prostu’ clasei care e ținut constant prin debara sau closetul școlii. În fine, nu percepția mea personală e importantă, că, probabil nici percepția mea nu e chiar pe gustul tuturor. „Doar o apă beți?”, a fost întrebarea stimabilului pe care mi-a pus-o cu același zâmbet fals.
Broșura aia cu proiecte fabuloase, la loc de „cinste”
Firește, la astfel de întâlniri, fiindcă erau șanse mari să mi se „facă cinste”, preferam astfel de consumații. Doar că nici asta nu e problema… Nea Burleanu a venit cu progrămelul lui în cele două mânuțe, pe care-l am ș-acum acasă, s-a așezat la masa din mijlocul Mall-ului – cred că la Paul eram, dar nu sunt chiar sigur – și cât am stat de vorbă, despre proiectele lui care se văd acum, nu a luat nici măcar un șervețel pentru sine, nu că nu a luat o apă, ca sărăcia de mine, de exemplu. Discuția, pe atunci, părea dătătoare de speranțe, numai că a trebuit să fie întreruptă cumva printr-o scuză fiindcă, fie vorba-n-tre noi era așa mare viziunea domnului, că mă tăiase pișarea.
Rădoi, alesul FRF, n-are BAC, dar licența Pro acum e o problemă…
Ulterior a ajuns președinte. Cloaca lui Mircea Sandu a fost înlocuită integral cu jurnaliștii care l-au pupat bine în campanie și care rezistă bine mersi la căldură, fără să facă nimic. Iar rezultatele se văd, la nivel de echipă națională. Între timp, pe la reprezentativele care au ajuns ciuca bătăilor în Europa au fost puși antrenori fără licențe Pro. Sigur, Rădoi n-are nici BAC, probabil că nici să scrie și să citească nu prea știe, dar are „valuare”. Are ceasuri scumpe, mașini. OK, a jucat la arabi, s-a orientat când a văzut că-n Europa nu ajungi cum vii de la Extensiv la steaua, cu o sacoșă de rafie cu ce era prin cămară. Bravo lui, financiar e top! Însă, dacă Rădoi poate fi selecționer de neclintit, deși a ajuns să fie umilit chiar de toată lumea, de ce ți s-a cășunat, nenea, pe Mihai Iosif?
FRF nu înțelege nici măcar că noi îi ținem
Cum, bă, să interzici unui om să se miște pe bancă? Mai ales când e pe banca unei formații ca Rapid, care e mană cerească pentru voi, proștilor! De ce? Păi, simplu. FRF, o instituție absolut inutilă și parazitară e ținută de suporteri, de ăia de vin pe stadion și ATRAG SPONSORII. De ăia care ne uităm ca proștii la Liga 1 la TV și plătim abonamentul. De unde credeți că vin banii? Dacă mâine s-ar uita zero oameni la fotbalul românesc, credeți că ar mai veni măcar Penny să se posteze pe tricourile voastre care, ulterior, le-ar arunca într-un coș la solduri, printre castraveți Fabio și șlapi de casă? Nu, tată, dar atât înțelegeți. Să vă bateți joc de-un fenomen. Și acum bag ce e important, că nu FRF contează. Am vrut doar să arăt doar care e nivelul.
Iosif s-a dus pe degeaba în liga a 5-a când putea sta liniștit în prima
Probabil că „pricepuții” din FRF, care nu-și dau seama din prima nici care-i diferența dintre stânga și dreapta, gândesc ca imbecilii care zic de Mihai Iosif că nu e antrenor. Nu, Mihai Iosif nu e antrenor, e un fenomen. În 2016, după ce promovase cu Rapid ca secund, iar echipa a intrat în faliment, putea pleca la Chiajna cu Dan Alexa. Știți, bă, ce a făcut? A rămas la AFC Rapid în Liga 5! Apoi, toți pașii, a continuat cu juniorii, a fost secund, antrenor cu portarii, preparator fizic și tot ce trebuie. Acum v-ați trezit, că de ce e el principal, când n-a absolvit cursurile voastre de rahat, care nici măcar nu se mai țin? Asta așa, ca încă o dovadă că, probabil, Rădoi nu e singurul fără BAC de la FRF, la ce logică dospește pe holurile pline de miros de mentă de la prea mult frecuș.
Mihai Iosif a depășit orice așteptare și mai are resurse!
Sigur, nimeni nu se aștepta ca Mihai Iosif să se impună așa cum o face. Nici noi, care-l cunoaștem. Tocmai asta-l face și mai special și ne arată cu mai multă fermitate, că este un fenomen. Că revoluționează într-adevăr fotbalul românesc. Unul îmbâcsit de prea multă lipsă de valoare, de prea multe personaje aruncate doar pentru a prinde un loc călduț, fără să aibă cea mai mică idee despre ce se întâmplă în jur. Mihai Iosif este ceva de-a dreptul cum n-o să mai vedem prea curând. El poate lua titlul cu Rapid, atât de multă pasiune are. Suntem curioși, dacă, atunci când Rapid va avea calificarea consfințită în play-off, dacă prostănacii vor mai zice de Iosif că e antrenor slab. Din cât înțeleg ei sportul, adică deloc. Iar FRF în categoria asta intră. Din păcate! Sau… din fericire?!
Mihai Iosif, un motivator cum fotbalul românesc rar a avut
Mihai Iosif este unul dintre cei mai buni motivatori pe care fotbalul românesc i-a avut. Cumva și Șumudică e la fel, doar că Șumi are un nume mult mai mare și alte rădăcini. În percepția colectivă, Iosif pare venit de nicăieri, dar noi, care-l știm mai bine și care știm ce talent imens al Giuleștiului a fost ca jucător și ce pasiune pune ca antrenor, indiferent dacă lucrează cu marele Săpunaru sau cu un junior de 11 ani, născut pe strada Turda, la capătul stației lui 41, chiar suntem autoritatea care are dreptul să-l descrie. Poate că Iosif, după ce va termina aventura rapidistă, indiferent peste câți ani, va arăta ca o stea căzătoare, în percepția colectivă. Nu credem că e genul să plece prin altă parte. Probabil după ce va pleca la echipa mare, indiferent dacă după șapte trofee sau după o retrogradare, va sta tot la Rapid, la juniori, la echipa a doua. Nu știm… Ideea e că nimeni nu e mai bun decât el la Rapid acum.
Când te uiți pe organigrama FRF realizezi că n-ai de ce să-i cerți…
Cu el pe bancă, Rapid nu pierdea punctele alea așa. Ce tactică visați, băieți? Tactica e cea pe care o pun în aplicare jucătorii, dar fotbalul „modern” te îmbie să stai cu curul în poartă. N-are ce face Iosif aici. Sigur, FRF crede că i-o trage Rapidului prin astfel de fricțiuni. Dacă au un cui împotriva Rapidului? Sincer, eu aș zice că nu… E doar o doză imensă de prostie lucie și nepricepere totală. Cu Burleanu, Bodescu, Borchel, Stoichiță și care mai e pe acolo nu poți avea alte pretenții. Iosif nu doar că nu ar trebui judecat, ba chiar ar trebui pus să îi învețe și pe alții cum se face. Că degeaba ai licența Pro dacă îți face, de exemplu, Gigi Becali echipa. Care nu are licența Pro.
Groparii fotbalului românesc
Rezumând, de aia nu ne adresăm FRF, fiindcă cei de acolo atât pricep, nu-i duce capul. Că dacă-i ducea nu ajungea naționala mai rău decât pe vremea lui Mircea Sandu. Într-o epocă în care fotbalul chiar e atât de abordabil încât, cu un pic de organizare, iei și EURO. Așa cum am zis și de Rapid, că la ce nivel e în Liga 1, poate să termine sus fără emoții. E sus, însă apar aceste șicane imberbe. De la niște oameni care au ajuns acolo fără să se priceapă la nimic, dar au ajuns. Și profită. Noi ce să facem? Râdem de ei. Nu că le pasă, dar vor rămâne în istorie drept groparii fotbalului românesc. Rapid, într-un fel sau altul va supraviețui. Pentru că spiritul e nemuritor. Iar Mihai Iosif este un activ purtător al acestui spirit!
Mircea Dominte
