De Black Friday n-avem reduceri.
Avem ceva mai bun. Înscrie-te acum.
Prin trimitere, ești de acord să primești emailuri despre oferta noastră specială.
O zi tristă pe care am trăit-o acum fix cinci ani. În timp ce îmi petreceam timpul cu o persoană extrem de dragă mie, mă gândeam, fără să pot înțelege, cum destinul poate lua astfel de turnuri. Alex dispăruse dintre noi la numai câteva ore după ce comunicasem pe Facebook. Nu mai intru în detalii, am scris despre aceste lucruri și nu sunt relevante. Relevant nu este decât golul lăsat de atacantul care a plecat la numai 19 ani. Și care avea atâtea și atâtea de oferit Rapidului. Nu a mai apucat. Chiar dacă nu am comemorat în fiecare an plecarea lui dintre noi… Gândurile ni se duc în direcția lui adeseori. Poate nu în momentele cheie, dar ele apar, aleator, atunci când anumite obstacole ies în cale în viață. Pentru că e inevitabil să nu avem momente în care pare că nimic nu merge…
Moștenirea fotbalistică a lui Alex, dusă mai departe de nepoțelul său
De multe ori în astfel de momente îmi vine în cap și momentul fatidic care a decis că Alex Ioniță III trebuie să joace în altă parte. Viața nu e dreaptă, așa e. Trebuie să ne obișnuim cu ideea asta și să nu condamnăm pe nimeni pentru nenorocirile care nu au vreo explicație. Alex nu mai este printre noi, dar povestea lui va merge mai departe. Prin nepoțelul său, pe care îl cheamă tot Alex Ioniță. Și care, din păcate, nu a apucat să-și cunoască unchiul. Prin el, însă, povestea lui trebuie dusă mai departe. Cu toate că golul lăsat în trista dimineață de 6 octombrie 2014 nu va fi putea umplut cu nimeni și nimic. O zi tristă, întunecată, rece cum au fost și primele zile de octombrie din 2019. De aia sentimentul că o bucată din timp s-a blocat în acel copac este și mai intens. Dumnezu să te ierte, Alex! Rapidiștii nu te vor uita.
Mircea Dominte
Ti-am pregatit ceva frumos...
În stoc
În stoc
În stoc
