„Panco Italiano” este un apelativ care provine de pe vremea în care Daniel Pancu a jucat la Cesena. Contractul a fost semnat în 1999 şi a durat doar un an, însă a fost suficient pentru a acumula o experienţă consistentă ce avea să-i folosească în continuarea carierei. Nu îl invocăm pe legendarul Pancu fiindcă urmează meciul său de retragere pe Giuleşti, ci pentru că românii se întorc la Cesena. De data aceasta mai mulţi, o echipă întreagă. Mai exact echipa naţională U21, care dintre cele trei partide de la EURO 2019, vor juca două în San Marino şi una pe stadionul din Cesena. Adversarul scos în faţă atunci va fi Anglia. Naţionala de care se leagă cele mai frumoase amintiri ale României de la un Campionat European.
La Cesena, cu Anglia… în drumul spre Tokyo
Vorbim despre EURO 2000, atunci când ai noştri băteau cu 3-2. Era însă vorba de seniori. Acum, ne mulţumim şi cu aceşti puşti. Care oricum au ajuns la un turneu final la această categorie după o secetă de 21 de ani. Adică dinainte de 2000… Când unii dintre ei abia învăţau să meargă. Nici Pancu nu mai joacă la Cesena, acum are 41 de ani. Însă sperăm ca pe viitor dintre aceşti puşti să mai apară fotbalişti cu consistenţa fotbalistică a idolului Giuleştiului. Şi, poate…, chiar la Cesena, Anglia să fie răpusă din nou în drumul spre o semifinală de poveste. Nu de alta, dar calificarea în careul de aşi al turneului ar coincide cu participarea la JO 2020, din Tokyo.
Speranţele au mai rămas
Acolo unde în 1964 România a fost la un pas de medalie, tot la fotbal. Sigur, fotbalul olimpic este aproape egal cu 0 ca popularitate. Însă pentru fotbalul românesc orice astfel de oportunitate trebuie să genereze speranţe. Fiindcă doar aşa ne mai putem gândi la un viitor fotbalistic mai bun. Altfel, totul este pierdut. Poate că, în câteva luni, Cesena va fi locul de naştere al altui etalon fotbalistic din istoria fotbalului românesc. Nu va mai rămâne doar locul, datorită căruia s-a născut porecla „Panco Italiano”.
