Nici nu contează rezultatul. Cristi Săpunaru va ține minte pe viață meciul 30 la echipa națională. În momentul în care își aranja banderola pe braț, într-un meci cu Lituania, care prin intermediul organelor care conduc fotbalul a devenit un hibrid între amical și oficial, a simțit cum lacrimi reci îi alunecă pe obraji. Poate că nu le-a văzut cineva, dar nu se poate ca sentimentul să fie diferit. Mesajul lui Cosmin Pașcovici, omul care juca împotriva celor de la Andorra acum 13 ani, te face să lași capul plecat și să uiți de orice probleme efemere, de genul „gagica mă înșală” sau „n-am bani să merg în vacanță”. De exemplu… Sau oricare alt detaliu insignifiant comparativ cu suferința pe care micul Denis, băiatul lui Cosmin, a îndurat-o, practic, toată viața.
Denis Pașcovici ne-a părăsit după o luptă de o viață
Când a transmis mesajul pe care îl vedeți mai sus – pentru că nu avem noi cum să îl descriem – puștiul de 14 ani, care a trăit mereu cu impresia că viața în spital și operațiile sunt normalitatea, se zbătea între viață și moarte. Cosmin Pașcovici părea resemnat, dar cu acea licărire de speranță care i-a guvernat ultimul deceniu și jumătate din viață în ochi. Puștiul său nu a mai putut lupta, a obosit. A încetat din viață cu numai câteva ore înaintea partidei. După o luptă cumplită, dar pe care a înfruntat-o cu seninătatea pe care numai un suflet inocent de copil o poate avea. Drama nu mai are nevoie de alte cuvinte… Denis e un mare fan al naționalei și folosim prezentul pentru că sigur el este acum într-un loc mai bun. Își dorea să îi vadă pe băieți.
Maxim a marcat golul victoriei în ultima fază
România a învins cu 2-1 la ultima fază. Maxim a marcat în minutul 90+4, chiar dacă, după golul lituanienilor părea că punctele vor fi împărțite. Băieții au luptat până la final, iar memoria lui Denis a fost cinstită cum se cuvine. Cu toate că puștiul nu era supărat indiferent de rezultat. El voia doar să vadă meciul, indiferent de rezultat. Ce mai contează acum scorul? Să fi fost o înfrângere sau un egal, era o glumă, o minciună, ceva de-a dreptul insignifiant, pe lângă ceea ce suportă familia Pașcovici. Cristi Săpunaru a fost căpitan în acest meci care va rămâne adânc încrustat în istorie. Care, iată, ne face să ne gândim acum de două ori atunci când suntem supărați. Nu avem suficienți bani? Ne stresăm la serviciu? Ne enervează că cineva a întârziat? Suferim după un „seen” de la cine știe ce pipiță?
Dumnezeu să te ierte, Denis Pașcovici!
Hai, să fim serioși… Să avem mereu în memorie lupta pe care familia Pașcovici și, mai ales, micul Denis au dus-o atâția ani cu boala și cu moartea. Până la urmă războiul a fost pierdut în aparență. Numai că cele mai multe lupte au fost câștigate. Asta pentru a ne demonstra nouă că orice este posibil și că merită să lupți până la ultima picătură de energie. Dumnezeu să te ierte, Denis! Dumnezeu să îți dea putere, Cosmin! Voi redefiniți sensul vieții, prioritățile și sunteți adevărații eroi care trebuie urcați pe piedestalul societății…
