Fără alte comentarii, vă redăm în întregime, postarea lui Lucian Ionescu, făcută pe pagina sa de facebook:
NEA CULAE, DUMNEATA AI FOST RAPIDIST. IAR RAPIDIȘTII ȘTIU SĂ RÂDĂ ȘI SĂ ÎNJURE!
Nu mă născusem atunci când Rapid câștiga primul titlu. Dar am cules în viață atâtea informații despre acel eveniment încât și azi am convingerea că și eu am fost acolo. Iar unul dintre eroi a fost Nicolae Lupescu.
Tot viața a aranjat lucrurile în așa fel încât eu să îl cunosc târziu, atunci când scriam cartea dedicată nașului Nae Manea, plecat și el în Galeria din Ceruri. Am descoperit în nea Culae atunci, în ziua aceea petrecută la restaurantul Macedonia din Piața Iancului, un bunic, un prieten, un om, un personaj fabulos care îi zâmbea galant și cuceritor ospătăriței cu cel puțin trei decenii mai tânără.
Dialogul…
Pentru că vreau să îl păstrez în memorie așa cum era, spumos, vesel și cu o înjurătură după un gram de coniac vreau să amintesc trei dialoguri din perioade diferite și care ar merita să își găsească locul în paginile unei cărți:
-Băi, Lucică, știi că Ionuț trebuia să ajungă la Rapid?
-Păi și de ce nu a ajuns, nea Culae? Așchia trebuia să rămână lângă trunchi.
-Păi, măi Lucică, s-a dus Ionuț în Giulești fără să îmi spună. Eu eram antrenor la Mecanică Fină. A traversat șoseaua Griviței cu geanta pe umăr și a intrat pe stadion. S-a oprit la antrenorul de la juniori și a zis că vrea să dea o probă. Ăla, nu vreau să îi dau numele, l-a întrebat: „Cum te numești?”. „Ionuț Lupescu”. „Ești băiatul lui Lupescu, fotbalistul?”. „Da”. „Pleacă acasă, tu nu o să ajungi niciodată fotbalist”. Mult timp nu mi-a spus nimic și suferea copilul. Dacă auzeam eu…
…………………………………………………………………………
Ne aflam tot la restaurantul Macedonia și îmi rememora multe din viața lui Nae Manea, în vremea când mă documentam să scriu Zâmbetul Legendei. La un moment dat s-a oprit din vorbe, a sorbit o gură de coniac și m-a întrebat cu năduf:
-Băi, Lucică, dar nesimțiții ăștia de conduc acum Rapidul de ce nu ne mai adună și pe noi, foștii jucători, să stăm la un pahar cu vin și la o friptură să ne amintim de vremurile de altădată? Că vorba aia, avem și noi o sută de mii în buzunare să plătim la ospătar.
-Nu știu, nea Culae, dar îți promit că voi, Legendele, vă veți reuni periodic la aceeași masă, la o friptură și un șpriț.
-Lucică, te rog nu te juca cu vorbele, te știu om de cuvânt!
-Nea Culae, ține telefonul aproape, va suna, dumneata doar va trebui să confirmi prezența.
Epilog…
Așa s-au născut acele frumoase reuniuni ale Legendelor Rapidului la terasa lui Coco din Parcul Crângași și chiar la celebra Linie 14 din Gara de Nord.
………………………………………………………………………………………
Petrecere rapidistă cu nume grele din istorie la aceeași masă. Sosit un pic mai târziu, fostul jucător rapidist Ion Ion, supranumit Ozonel în Giulești, salută lumea așezată în jurul mesei. Furios, Culae Lupescu se ridică brusc în picioare.
– Tu ce pizda mă-ti cauți măi aici, ai venit să ne strici petrecerea noastră de rapidiști?
Ion Ion l-a privit stingher pe deasupra ochelarilor.
-Dar ce ai cu mine, nea Culae, cu ce am greșit?
-Aoleu, tu ești Ioane?? Am crezut că e Argăseală de la Steaua!
