Promovarea fusese obţinută duminică în mod matematic de Rapid, aşa că miza meciului cu Unirea Dobroeşti nu e totuşi una mare. Contează însă pentru primul loc. Iar jucătorii lui Mihai Iosif şi-ar dori în mod evident să fie primii. Să fie campioni, chiar dacă în liga a 5-a! Până la urmă, ăsta e începutul. Şi începutul e de regulă cel mai greu. Aşa că mai au doi paşi, iar cel mai greu este pe terenul sintetic de la graniţa estică a Bucureştiului. Baza Ion Ţiriac nu este greu de găsit, dar nici uşor. Mai ales dacă eşti dependent de mijloacele de transport în comun bucureştene, îndeosebi metroul. Totuşi, de la Republica, dacă traversezi parcarea de la Cora Pantelimon şi apoi treci strada nu mai e complicat deloc.
Nocturnă aproape pâlpâindă, ca o lumânare
Coteşti puţin stânga, apoi faci dreapta pe o stradă pe care nu ai cum să o ratezi şi te laşi purtat de drum. Apoi restul vine de la sine. Complexul e vizibil. Câteva terenuri de diverse mărimi răsar din spatele unei vegetaţii destul de luxuriante, însă bine îngrijite. Mare tronează scris FC Metaloglobus, deasupra terenului echipei omonime ce a promovat acum în liga a 2-a. Dar nu el face obiectul materialului şi nici al meciului. Rapid joacă pe terenul secundar, ce poartă numele fostului tenisman. Sinteticul nu e grozav, iar cele 28 de surse de lumină susţinute de şapte stâlpi distribuiţi inegal de-a lungul celor două lungimi par mai degrabă nişte lumânări pâlpâinde. E adevărat, ceva mai puternic. Asta când se aprind. Pentru că suntem cu o oră înainte de meci.
Personal de nota 10+ la Arena Ion Ţiriac!
Tricourile vişinii încep să se aşeze în tribune, iar acolo unde Rapid va juca cu Unirea Dobroeşti curând nişte copiii ai gazdelor de azi încing o miuţă. Condiţiile pentru fotbal sunt de nivelul la care ne aflăm, dar personalul care se ocupă de bază e de nota 10+! Comportament exemplar şi chiar condiţii perfecte pentru transmiterea live a meciului. Nu ne aşteptam. Dar obiectivul e pregătit şi porneşte în momentul în care fluieră. Meciul începe tare şi cam cap-coadă se joacă la o singură poartă. Cu toate că există şi emoţii suficiente. Mai ales că Rapid nu se desprinde după golul lui Dovleac. Abia pe final Bărbălău şi Croitoru stabilesc un scor de forfait, liniştitor, care o face, în proporţie de 99 la sută pe Rapid campioană în liga a 5-a Bucureşti. Par cuvinte mari, dar nu sunt! Fiindcă noi ştim cel mai bine ce îndură Rapid de un an.
Rapid, ca un puşti rătăcit, dar care sprintează spre viitor!
Finalul a fost o sărbătoare şi pentru alţi doi puşti născuţi în 2001. A venit rândul lui Bordei şi Andreianu să debuteze la echipa mare. În mod cert, în weekend, vom avea stabilită ierarhia finală. Şi putem spune că şansele să avem probleme cu Băneasa sunt cu minus… Cel puţin la nivel de teorie. Deocamdată, luminile stau să se stingă la Dobroeşti. Administratorii bazei sunt drăguţi şi îi lasă pe copiii Rapidului să cânte alături de galerie şi apoi pe noi să strângem echipamentele. Un puşti de vreo 6 ani e rătăcit singur în tribună: „- Te-ai pierdut de ai tăi?! – Nuuuu, mi-am pierdut rucsacul! / – Nu e ăla de acolo? / – Oooo, ba da, ba da! Mulţumesc!” Un dialog scurt, dar simpatic, încheiat cu un sprint al puştiului către restul suporterilor care deja lăsaseră în urmă poarta de sârmă cadrată metalic a tribunei. Exact precum a sprintat şi acest Rapid tânăr spre istorie. Rapid trăieşte!
