Adevărul este că imprevizibilitatea ligii a cincea poate atinge până şi măreţia Giuleştiului. Un stadion legendar cu, probabil, cel mai bun gazon din ţară, vibrează într-o sâmbătă după-amiază însorită. Neaşteptat de însorită dacă raportăm la realitatea meteo din zilele precedente. Câteva afişe frumos colorate străjuiesc pe stâlpi prin mai tot Bucureştiul. VK Soccer – Rapid. Meci ce se joacă pe… Giuleşti! Cum nu suntem în vreo ţară cu alfabet arab, unde să se scrie de la dreapta la stânga, situaţia surprinde. Rapid este, practic şi teoretic, oaspete pe propriul teren.
Daniel Pancu dă lovitura de începere
Nu că ar conta foarte mult. E liga a cincea. În tribune sunt iar vreo 1500 de oameni, aşa cum am fost obişnuiţi la ultimele meciuri de acasă. Soarele e puternic, aşa că nocturna rămâne în repaos azi. Lumina naturală e foarte bună. Iar pe gazonul octogenarului stadion revine Împăratul. Daniel Pancu este cel invitat să dea lovitura de începere. Este o onoare şi o marie bucurie să îl vedem pe Giuleşti iar, după o pauză de aproape doi ani… De la momentul în care echipa a retrogradat din prima ligă… Galeria este extaziată. Îl strigă de cel puţin cinci ori numai pe parcursul primei reprize. Şef la peluză este… Cătălin Bărbălău! Golgheterul nostru a primit două etape de suspendare, aşa că îşi reia vocaţia anterioară. Cea de suporter înflăcărat.
Rapid echipa cu cei mai mulţi suporteri în… deplasare!
Pe teren lucrurile nu stau prea simplu. VK Soccer joacă precum echipa gazdă, ne închide destul de bine. Apar şi ceva ocazii, la ambele porţi. Subţire oricum. Mai pierzi şi câteva faze. Pentru că ochii îţi fug, uneori, de pe minge sau de pe gleznele lui Mitea, Dovleac ori Stancu pe steagurile frumos colorate din tribune. Ori pe bannerele care străjuiesc plexiglasul bătrân şi obosit ce se dorea a fi o pată estetico-protectoare pentru tribune. Suntem, probabil, echipa cu cea mai mare galerie în deplasare din România! Pentru că dintre cei cam 1500 de oameni răsfiraţi pe cele aproximativ 19.100 de scaune, doar vreo câţiva sunt de-ai lui VK Soccer. Un peisaj fascinant, aşa cum doar Giuleşti poate oferi.
Mitea şi Ioniţă fac primul gol
Gazonul de un verde aprins pare să ceară mai mult fotbal. Iar Mitea, noul dribleur al Rapidului ia o minge şi nu o mai pierde decât în careu. Pentru că e fault şi 11 metri! Ioniţă se sfătuieşte cu Stancu. Care dintre ei să bată? Şeptarul e determinat să se apropie cu o lungime de borna 20. Cea a golgheterului Bărbălău. Şut şi gooooooooooooooool! Rapid conduce în deplasare pe propriul teren! Cât de tare poate să fie asta… Tribuna şi peluza cântă, Pancu e de faţă la acest moment inedit. Rapid are 1-0. După-amiaza de sâmbătă este din ce în ce mai frumoasă. Chiar dacă primii fiori ai răcorii serii încep să-şi facă simţită prezenţa. Nu e nimic! Doar nu ne alungă un vânticel de la stadion! Când ne gândim că acum 40 de ore ningea bine-mersi la capitală…
Student la kinetoterapie şi şuteur de excepţie!
Portarul lui VK Soccer este destul de pregătit, nu are probleme. Oprea, nu mai spunem, oferă siguranţa de care defensiva are nevoie. Iar Mihai Iosif face o schimbare extrem de defensivă. Ursescu, un fundaş central, intră în locul lui Petre. Singurul atacant de meserie. Victoria e mai importantă decât orice! Partida curge fără noimă, nu ne mai aşteptăm la mare lucru. Când de la vreo 35 de metri, acelaşi Adrian Mitea, studentul la kinetoterapie al Rapidului, prinde o ştachetă pe colţul scurt. Gol de portar? Nici vorbă! Un golazooooooo! Şi avem şi omul meciului: acelaşi Adrian Mitea, care ne-a încântat privirea de atâtea ori cu desenele din gleznă pe care le-a trasat din momentul în care a fost adus la Rapid. Am vrea să se cam termine meciul, fiindcă VK Soccer loveşte de două ori bara, iar un carambol din careul nostru ne aminteşte de golul stupid luat cu Asalt.
Mădălin Martin a venit la meci
Nu ne-ar coafa prea bine un gol venit acum… Când e diferenţa mică, pericolul creşte. E imperios necesar să mai luăm trei puncte! Şi încă trei, şi încă trei… Până când vom promova matematic! Gata, atât, aşa! Este singura opţiune într-un fotbal lipsit de scrupule. Să iei cât mai multe puncte pe teren. Rapid a reuşit asta din nou, pentru că între timp se aud fluierul final. Peluza aplaudă. Tribuna la fel. Printre perechile de palme care se lovesc cu putere în semn de recunoştinţă pentru dăruirea jucătorilor lui Mihai Iosif se numără şi cele ale lui Daniel Pancu sau Mădălin Martin. Da, şi „Buga” a fost prezent la meci. Omul care a contribuit decisiv la promovarea Rapidului în prima ligă în 2014. Când, la 22 de ani, fusese golgheterul Rapidului. Acum a venit să îşi vadă urmaşii. Rapid trăieşte!
