Andrei Constantin este din Tărtăşeşti. Iar în prezent joacă titular la Viitorul Domneşti, în liga a 3-a. Nu e rău, având în vedere fotbalul de azi, pentru un jucător de 20 de ani. Noi scriem despre el însă fiindcă multe lucruri îl leagă de Rapid. El fiind, de fapt, un produs al clubului de lângă Podul Grant. S-a apucat de fotbal la Sportul Studenţesc, a mai trecut pe la Progresul, pentru ca în 2008 să dea probe la Rapid. Avea numai 11 ani, dar s-a impus imediat. „Ţin minte şi acum acea zi. Parcă a fost ieri. Meciul l-am jucat la Giurgiu, împotriva echipei Dunărea, pe terenul central din oraş. Am jucat o repriză, fiindcă aşa se împărţise echipa, în aşa fel încât să fie două formaţii diferite în cele două reprize”, rememorează cu nostalgie Andrei Constantin pentru 1923.ro. Au urmat multe momente frumoase, pe care actualul fundaş central şi le-ar dori înapoi.
Victoriile cu steaua şi Dinamo, cele mai frumoase amintiri
Spunem actualul fundaş central pentru că la început Andrei Constantin a jucat fundaş stânga. Mai joacă şi acum la nevoie. Dar jucătorul de 1.80 metri şi 73 de kilograme s-a impus la Domneşti ca stâlp în centrul apărării. Când este vorba de depănat amintiri, Constantin îşi îndreaptă atenţia spre marile rivalităţi. „Într-unul dintre sezoane am învins cu 2-1 şi pe steaua şi pe Dinamo. Au fost senzaţii de bucurie extrem de intense. Eram toţi foarte fericiţi! Nu îmi mai aduc aminte exact anii, dar îmi aduc aminte scorurile şi acele meciuri”, ne-a explicat fundaşul. Apoi, discuţia decurge tot către un meci cu steaua. Dar de la echipa mare, când puştiul era în peluză: „Victoria 5-1 cu steaua a fost cel mai frumos moment pe care l-am trăit ca suporter! Aveam 13 ani, a fost şi primul meci pe care l-am văzut din peluză. Până atunci stăteam doar la tribuna a doua. Sunt amintiri fabuloase!”
Îşi înregistra cântecele galeriei, să nu se facă de râs!
Meciul s-a jucat în 2010 şi a fost una dintre cele mai mari victorii ale Rapidului în faţa fostei echipe de lângă cimitirul Ghencea. Nu doar victoria în sine îl leagă pe Andrei Constantin de acele momente. Ci şi emoţiile dinaintea partidei. „Eram într-o perioadă în care îmi înregistram cântecele galeriei. Făceam totul pentru a le învăţa bine, bine. Nu concepeam să mă fac de râs la meciuri, să nu ştiu să le cânt… Ar fi fost o mare ruşine pentru mine!”, mai explică, plin de nostalgie, fundaşul de la Viitorul Domneşti. Echipă la care a ajuns în vara lui 2016 după opt ani la Rapid. Opt ani ca fotbalist, pentru că suporter este de când s-a născut. Nici nu avea cum să fie altfel, dacă ne gândim la faptul că atât tatăl, cât şi bunicul lui sunt rapidişti înflăcăraţi. De altfel o poveste clasică pentru mulţi rapidişti. Clasică, dar care exprimă cel mai clar cât înseamnă Rapid pentru lumea fotbalului!
Bunicul lui Andrei, 50 kilometri cu bicicleta pentru Rapid
„Bunicul mi-a povestit că ţine cu Rapid de la 14 ani. A fost cu un prieten atunci la un meci al lor şi s-a îndrăgostit de Giuleşti. El este cel care ne-a insuflat dragostea pentru această echipă! Îmi mai amintesc că, atunci când eram mai mic, bunicul se ducea cu bicicleta până la stadion să cumpere bilete. Şi nu e uşor să mergi din Tărtăşeşti, parcurgea 40-50 de kilometri pentru asta!”, sunt destăinuri care ne fac să zâmbim şi să sperăm tot mai mult că Rapid va reveni acolo unde trebuie cât mai curând. Bunicul lui Andrei are acum 76 de ani. Ceea ce înseamnă că pasiunea pentru Rapid datează în familie de undeva de prin 1955-1956, înainte de marea echipă a lui Valentin Stănescu! Fireşte, ca un junior talentat, Andrei Constantin a cochetat şi cu echipa mare. Chiar se poate lăuda că a făcut parte din lot la câteva meciuri oficiale, chiar dacă avea numai 16 ani.
Andrei Constantin, în lot lângă Pancu şi Nico
Se întâmpla în sezonul 2013-2014, atunci când Rapid juca în liga a doua. Iar antrenor era Viorel Moldovan. Andrei a fost văzut de antrenor la un meci de la juniorii republicani. L-a plăcut şi, imediat, l-a chemat să se antreneze cu echipa mare. „Pentru prima dată am fost în lot la un meci pe Giuleşti, din play-off, pe care l-am câştigat cu 1-0 în faţa SC Bacău. Doamne, ce momente! Nu îmi venea să cred că am şansa, la aşa o vârstă fragedă, să mă schimb în acelaşi vestiar cu idolii mei! Erau acolo Daniel Pancu, Daniel Niculae! Visam cu ochii deschişi! Nici nu a contat că nu am apucat atunci să joc într-un meci oficial. Faptul că eram acolo reprezenta enorm!”, ne explică Andrei Constantin cu regret că vremurile în care se îmbrăca în vişiniu au apus. Pentru moment. Fiindcă nu ştim niciodată ce ne rezervă viitorul. Şi poate, într-o zi, fundaşul născut în 1997 va îmbrăca tricoul echipei mari în faţa a 15.000 de oameni pe Giuleşti!
