Miță, sa nu uiti niciodata ziua de 14 decembrie 2016. Este ziua in care Istoria Marelui Rapid impreuna cu sperantele multor generatii de suporteri, s-a asezat obosita pe umerii tai si ai frumosilor tai discipoli.
Este o mostenire grea, o povara incarcata de bucurii, de tristeti, de agonie si extaz, de infinitatea trairilor sufletesti, de amintirile atator ingeri visinii, cu sau fara bilet de tren, care au cutreierat verdele gazonului si meterezele tribunelor.
Rapidul a umplut stadioane, a colindat cu alai si tobe prin toate zarile, a lasat in aria timpului sunetul ireal al trompetei lui Tudorica, a scris paduri de pagini cu cerneala visinie. Rapid nu este adjectiv…!! Rapid este substantiv, pur si simplu. Cum sunt caldura, frigul, bucuria, durerea, iubirea…
Rapid este ceea ce simti si Rapidist este numai cine simte acest lucru. Iar daca tu si mânjii tai asta simtiti, nu aveti voie sa va predati niciodata.
Capul sus, prietene Rapidist! Sa nu le dam groparilor satisfactie si sa ne cernem. Iar cei ce vom ramane vom fi liberi! Libertatea Rapidului nu este un capat de linie! Libertatea Rapidului este drumul de fier dinaintea locomotivelor.
Iar locomotivele Rapidului suntem noi toti,marii iubitorii de Rapid… Si suntem multi! Atât să nu uiți, Miță. Si inca ceva: aceste randuri le-am scris cu inima. O inima ranita astazi…
Comentariile sunt închise.