Sabin Iosif: „Rapid nu va muri niciodată!”
Fiul lui Mihai Iosif, unul dintre oamenii care au contribuit din plin la ţinerea în viaţă a Rapidului, a debutat pe Giuleşti. S-a întâmplat pe 3 decembrie, la ultimul meci oficial din 2016. 6-2 cu CS Cadet. La fel ca şi Adrian Niţu, alt puşti de la grupa 2001, Sabin Iosif a apărut pe teren cam jumătate de oră. Niţu chiar a marcat, iar povestea lui o aveţi aici. Sabin nu a reuşit acest lucru. Deocamdată! Pentru că felul în care a intrat în joc a arătat o determinare peste nivelul pe care un puşti de numai 15 ani ar putea-o avea. Ştim, este vorba de liga a 5-a, scorul era deja 4-2. Nu contează! În acelaşi timp discutăm despre Rapid şi despre un debut pe stadionul Giuleşti.
Sabin Iosif e la grupa 2001 de când aceasta s-a înfiinţat
Acolo unde numai cine n-a jucat nu poate înţelege. Indiferent că vorbim despre jucători ai Rapidului sau adversari. Sabin Iosif s-a descurcat minunat şi a lovit chiar bara o dată. Este primul premiu real pe care îl primeşte în cariera de fotbalist. Carieră începută, logic, la Rapid. „M-am apucat de fotbal la Rapid, la şapte ani. Sunt la grupa 2001 de când ea s-a înfiinţat, în 2008. Primul antrenor a fost domnul Ciprian Niţă. Apoi a venit domnul Pleşa şi cam de acum patru ani lucrez cu tata. Iniţial am jucat atacant, apoi mijlocaş stânga. De când a venit tatăl meu antrenor, el m-a trecut mijlocaş central şi acolo am rămas din acel moment”, face o scurtă incursiune printre amintiri Sabin, amintindu-şi primii paşi pe care i-a făcut ca fotbalist.
Decar de opt ani şi golul victoriei cu steaua
Până la 10 ani a jucat, aşa cum este la juniorii cei mai mici, minifotbal. Adică fotbal în şase, pentru cei mai neiniţiaţi în tainele acestui sport. Din acea perioadă datează şi una dintre amintirile speciale pe care Sabin Iosif le-a păstrat. „Aveam vreo 10 ani… Şi aveam meci cu steaua la 6 vs. 6. Echipa lor era mult mai bună pe hârtie, dar noi am reuşit să batem cu 1-0. Având în vedere că eu am dat acel gol, este un meci pe care clar nu îl voi uita niciodată”, ne mărturiseşte copilul cu glasul plin de emoţie. Cu toate că este obişnuit cu responsabilităţile. Nu de alta, dar de când s-a apucat de fotbal, de la 7 ani, la Rapid a primit numărul 10. Şi cu el a rămas pe tricou la grupa 2001 de atunci. Având în vedere că acum joacă şi mijlocaş central, este clar că acesta i se potriveşte precum o mănuşă.
Gol şi lacrimi în memoria bunicului
Chiar şi la juniori, numărul 10 este de o însemnătate uriaşă la Rapid. Numai când ne gândim că a fost purtat de nume precum Pancu, Goanţă sau Lupu realizăm cât de important este. Sigur, mai trebuie să treacă ceva timp până când Sabin Iosif îl va purta şi la echipa mare. Dar, până la urmă, totul depinde numai de el. Deocamdată revenim la depănatul amintirilor pe care puştiul le are. Chiar dacă aceasta e una mai tristă… „A fost un moment tare greu anul trecut, când a murit tataie… Eu şi tata am suferit foarte mult. Ţin însă minte că aveam meci cu Pro Team la 4 zile după nenorocire. Mi-am dorit tare mult să dau gol în memoria lui. Am reuşit asta şi imediat am alergat în braţele tatălui meu. Amândoi am început să lăcrimăm…”, povesteşte Sabin cu vocea gâtuită de o nostalgie tristă. Scorul final a fost 1-1. Dar nici nu mai conta. În acele momente fotbalul era în planul secund pentru familia Iosif.
Sabin Iosif, pe vremea când nu avea decât 5 ani
Pe Giuleşti prima dată la trei ani
Familie care s-a conbfundat cu rapidismul de generaţii întregi. Cu atât mai mult cu cât unchiul lui Mihai este fostul mare fundaş dreapta al Rapidului din anii ’70, Ion Pop. Decedat, din păcate, şi el în decembrie 2015. Rapidismul este atât de bine impregnat în sângele lui Sabin încât puştiul nici nu mai ştie exact când a fost prima dată pe Giuleşti. „Ţin minte doar că eram foarte mic. Parcă 3 ani aveam. Şi parcă am jucat cu Petrolul, dar nu sunt sigur sută la sută. Oricum, micuţ micuţ eram. Ţin minte sigur că atmosfera m-a impresionat încă de atunci. Am realizat, deşi foarte mic fiind, că suporterii de pe Giuleşti sunt unici în lume”, continuă povestea Iosif jr., înainte de a muta iar discuţia spre cariera sa care deja a împlinit opt ani: „Dacă mă întrebi câte goluri am dat de când sunt la Rapid nici nu ştiu exact. Sezonul ăsta am 13 sigur, dar în rest… Sunt mult peste 100, de asta sunt convins (râde).”
„Rapid nu reprezintă doar o emblemă, un palmares!”
Sigur, pentru mulţi golurile la juniori sunt apă de ploaie. Dar pentru Sabin Iosif contează orice reuşită în tricoul Rapidului. Indiferent de adversar sau de alte aspecte. Motiv pentru care, în final, copilul transmite pentru toată suflarea rapidistă un mesaj din inimă: „Rapid nu reprezintă doar o emblemă, un palmares! Rapid reprezintă un spirit, pe care doar suporterii îl aduc şi tocmai de aceea el este unic, veşnic, nemuritor! Eu sunt convins că, indiferent de ligă, de vreme sau de oricare alt obstacol, Rapid nu va muri niciodată! Cred cu convingere acest lucru, pentru că trăiesc în spiritul Rapidului de când m-am născut!” După asemenea vorbe, venite din partea unui copil de 15 ani, noi nu mai avem ce completări să facem. Ci doar să ne gândim cum să facem lucrurile mai bine pentru ca Rapid să revină acolo unde îi este locul: în vârful muntelui.
Foto: Alex Paraschiv