De 1 decembrie pentru românii rapidişti

legende Mihăilescu
Mihăilescu, una dintre legendele Rapidului

A mai trecut un 1 decembrie, actuala zi națională a României; subliniez ACTUALA, întrucât în foarte lunga mea viață, am trăit această sărbătorire în foarte multe alte date. Celor care îmi vizitează muzeul, încerc să le citesc părerea din 1922 a celui care a fost Hemingway, laureat al premiului Nobel pentru literatură, subliniind premoniția lui pentru soarta țării noastre.

Suntem o țară de certăreți (ca să fiu blând); ne certăm, doi câte doi, indiferent de subiectul abordat. Nu ne putem culca liniștiți dacă în cursul zilei respective nu am fost acuzați de furt și trădare sau dacă, în compensare, nu am acuzat noi pe cineva de aceste fapte. Giuleștiul este acum un exemplu nefericit al acestui fenomen național. Nu este însă de astăzi de ieri și legendara secretară Geta Necșoiu ar putea povesti multe din viața ei, când a trăit schimbarea a 27 de președinți. S-a furat și s-a trădat tot timpul, chiar și de cei care se dau acum mari conducători, din umbră.

Am trăit și eu în Giulești, mai mult decât știu, sau cred, contemporanii noștri. S-a furat și s-a trădat și în timpul meu, rămânând legendele jucătorilor și antrenorilor alergați pe șine, sau a meciurilor disputate pe Rapidava (Republicii) datorită suspendărilor repetate ale Giuleștiului. Rapidul a rezistat însă, datorită disciplinei impuse de partid și miliție, datorită unui Mache sau Mincea, datorită unui Zaharia sau Meleașă, datorită sărăciei celor care făceau scandal. Aceste ingrediente au dispărut însă acum și falimentul a fost evenimentul așteptat de cei mulți, pentru a se descătușa de cătușele unui rapidism care îi obliga să primească la chefuri și pe cei rămași săraci.

Cei puțini, au continuat să vină pe Giulești, câteva zeci, sau câteva sute, dezbinați și ei de cei bogați, cu ajutorul facebookului. Cu toții așteaptă însă „vacanța”, conștienți că o eventuală dispariție a stadionului ne va îngropa însă definitiv pe toți. Recunosc, am încercat și eu câte ceva, dar am fost înjura, amenințat și acuzat de prea mulți, ca să nu-mi dau seama că viitorul este al lor. Adică al celor pentru care Rapidul nu mai este un motiv pentru bătăi și chefuri.

VEȚI AFLA TOTUL DESPRE EI, CÂND EU NU VOI MAI FI. Va fi însă prea târziu, așa cum va fi și pentru viața noastră cea de toate zilele. Dacă se vor găsi însă printre voi, oameni de caracter, care vor încerca să lupte cu imposibilul, voi fi alături de voi, cu sfaturi care să vă poată ajuta.

LĂSAȚI UN MESAJ