Rapid se ridică doar datorită nouă. Suporterilor care îl iubim şi care suntem alături de el indiferent de conjunctură. Fie că joacă la Hamburg calificarea într-un sfert de Cupă Europeană. Fie că se zbate pe iarba pârjolită a terenului Laromet. În faţa unor şaormari cu burta peste elasticul pantalonilor. „Cântăm cu drag şi în Europa şi în liga a 5-a„, este un vers de-al lui Rappa apărut prin 2014. Atunci nu se punea problema ca Rapid să joace atât de jos. Iată însă că se întâmplă. Dar nu e problemă. Rapid a fost, este şi va rămâne o legendă! Dar acest lucru este posibil dacă inimile noastre vor bate în acelaşi ritm. Pentru că noi, suporterii, suntem cei mai importanţi! Am scris aici de ce. Dacă noi ne unim forţele, atunci Rapid va fi de nestăvilit din nou.
Am publicat acest material cu FC Torino. O echipă care a trecut printr-o situaţie asemănătoare cu cea a Rapidului. Nu s-a bătut nimeni cu pumnii în piept de clone. De palmares. Sau de alte detalii insignifiante. Toţi au vrut să vadă iar echipa jucând. Un suporter a comentat că atunci au ieşit 100.000 de torinezi în stradă. Se prea poate, dar ce contează? Noi suntem mai puţini acum, e adevărat! Dar asta nu înseamnă că trebuie să ne descurajăm. Pe vremea în care Dario Bonetti era antrenor la Dinamo, rivalii aveau la fel de „mulţi” suporteri la meciuri. Luau trofee dar nu veneau mai mult de câteva sute la un meci obişnuit. Maximum câţi au venit să vadă în prima etapă Rapid – Băneasa.
Nu Dinamo în sine este ideea. Ci atitudinea lui Dario Bonetti. Pentru că reporterii, inevitabil, îl întrebau adesea dacă nu este dezamăgit de numărul foarte mic de suporteri care veneau în „Ştefan cel Mare”. Răspunsul său a fost ferm: „Vreau în primul rând să le mulţumesc celor care sunt pe stadion! Celor care vin că e ploaie, frig sau ceaţă. Despre ei trebuie să vorbesc prima dată!” Aceasta e mentalitatea! Nu are importanţă că la Torino au fost 100.000 mii, iar la meciurile Rapidului sunt 1.000. Sau că alături de această echipă sunt, poate, 3.000 de oameni. Vor fi mai mulţi pe parcurs. Că aşa e unde e bine, se adună şi oamenii… Cei mai importanţi însă suntem noi, care ajutăm la crearea fundaţiei.
La fel de importanţi precum sunt jucătorii lui Mihai Iosif şi întreg staff-ul lui. Care au rămas aici la greu deşi, măcar o parte, puteau pleca să joace la liga a 2-a sau a 3-a. V-am explicat şi aici ce contează pentru noi. Aşa că trebuie să ne bucurăm de Rapid. În zece ani, maximum, Rapid va fi unde îi este locul. Unii se vor face că plouă, dar noi nu vom uita aceste momente de penitenţă. În care nişte copii au ţinut flacăra aprinsă. AFC Rapid nu este FC Torino. Dar asta pentru că suntem unici. Şi probabil vom deveni singura echipă din istoria fotbalului care a jucat în primele cinci ligi din ţara ei, dar şi în toate competiţiile europene posibile!
