Alex Petre (dreapta) nu a jucat decât două meciuri pentru echipa antrenată de Mihai Iosif. În ambele a intrat după pauză. Este vorba despre victoria cu 6-0, de acasă, cu Unirea Dobroeşti. Şi despre meciul cu Cadet, pe care Rapid l-a câştigat în deplasare cu 12-2. Practic, acesta din urmă, jucat acum mai bine de o lună, este meciul de referinţă al scurtei cariere de fotbalist pe care Alex Petre a avut-o până acum. „Am venit la Rapid să mă apuc de fotbal, la 10 ani. Tata m-a adus. Tot cu el mergeam şi pe Giuleşti, de când eram foarte mic. Nici măcar nu ştiam ce se joacă acolo! O perioadă mi-a fost greu să mă ţin… Pentru că trebuia să fac naveta dintr-un sat de lângă Ploieşti şi n-a fost uşor. Am renunţat câteva luni. M-am mutat însă ulterior lângă stadion şi a fost mai uşor”, ne mărturiseşte puştiul născut în decembrie ’98.
Alex Petre şi golul refuzat de pe Giuleşti
Adică mai are puţin până la majorat. Iar noi revenim la motivul principal al articolului. Golurile cu Cadet şi episodul care le-a precedat. Fiindcă Alex Petre a înscris şi în primul meci jucat, dar golul nu s-a pus… „Când am dat gol cu Unirea Dobroeşti, în primul meu meci, pe Giuleşti, nu mai puteam de fericire! Dar am văzut că asistentul ridicase steagul şi m-am cam dezumflat atunci… Ce vis frumos ar fi fost! După câteva zile am dat trei goluri în repriza a doua a meciului Cadet – Rapid 2-12. Dar aş fi renunţat măcar la o parte din ele, numai să se fi pus şi ăla de pe bătrânul stadion de lângă Podul Grant…”, este relatarea fulger a atacantului. Cu minute puţine la echipa mare, deocamdată. Dar care are un cuvânt greu de spus la juniori, grupa 1998-1999.
Căpitan şi golgheter cu numărul 25
Acolo unde are un rol esenţial: este căpitan. Şi un titlu foarte frumos: cel de golgheter! Fiindcă Alex Petre a marcat cele mai multe dintre golurile grupei lui Silvian Dobre, 10. Cu o lungime mai mult decât al doilea om de gol, Tony Haidar. „Visul meu a fost să joc pe Giuleşti! L-am îndeplinit, dar fiecare partidă pe care o disput pentru Rapid este ceva minunat. Inclusiv la juniori. Acolo sunt căpitan şi golgheter şi mă mândresc tare mult cu asta. Ah, şi încă ceva. Joc cu numărul 25, care este favoritul meu! Dintotdeauna l-am considerat numărul meu norocos. Fără să existe vreo explicaţie”, o mărturie interesantă. Dacă ne gândim că orice atacant îşi doreşte să joace pe tricou cu numărul 9, 10 sau 11. Alex Petre este diferit din acest punct de vedere.
Ciprian Petre este mentorul lui Alex
În cei aproape opt ani de Rapid a întâlnit şi piedici care i-au periclitat cariera. Fireşte. Despre unele a vorbit chiar el mai sus. Norocul său a fost însă acela că a avut şi un suport moral foarte mare din familie. Alex este văr de-al doilea cu Ciprian Petre. Un fotbalist extrem de apreciat din Liga 1 şi unanim recunoscut drept unul dintre cei mai tehnici. „Când vine vorba despre fotbal, mereu vorbesc cu el. Mă sfătuieşte, mă încurajează… Acum vreo 4 ani, am fost copil de mingi la un meci Rapid – Gaz Metan Mediaş. El mi-a spus că în câţiva ani voi juca la rândul meu pe Giuleşti. Uite că s-a adeverit ce mi-a spus!”, explică Alex modul în care ruda sa mult mai cunoscută l-a încurajat. În schimb, Alex nu ştie despre afinităţile lui Ciprian Petre. Chiar dacă avem ceva mărturii că acesta ar simpatiza cu Rapid.
Victoria cu Cadet, meci istoric
Concluzia este că numărul norocos 25 a fost înlocuit cu 14 la echipa mare. Iar purtătorul în cele două meciuri jucate, în total nici 90 de minute, Alex Petre, a dat patru goluri. Unul nu s-a pus. Tocmai cel de pe Giuleşti. Dar nu-i nimic, capul sus! Trebuie să mai vină şi alte ocazii. Până atunci, atacantul de 17 ani trebuie să se mândrească de faptul că a făcut spectacol într-un meci intrat în istoria Rapidului. Victoria cu 12-2 în faţa lui Cadet. Care, până la meciul de pe Giuleşti cu Frăţia II era cea mai mare diferenţă de scor înregistrată de Rapid într-un meci oficial. Acum, rămâne doar cea mai mare înregistrată în deplasare. Cu toate că acest termen pentru un meci de liga a cincea are unele nuanţe ridicole…
