În urmă cu mai puţin de două zile, Rapid se făcea de râs la Vulcan. Remizând, 1-1, cu Frăţia, o echipă care are un portar fără un antebraţ! Băieţii au fost criticaţi. Pe bună dreptate! Pe 30 septembrie însă, e ziua partidei cu Cadet. 10 dimineaţa. Cafelele celor de pe margine nici măcar nu s-au răcit. Ne aflăm în zona Tricodava. Se simte miros de porumb uscat. E aproape câmpul şi un stadion celebru dezafectat. Pe sinteticul dintre blocuri, cam aceeaşi 11 jucători de la meciul cu Frăţia îşi fac apariţia. Doar Ioniţă şi Dachin apar ca noutăţi în primul unsprezece. Pilă şi Manole, pe bancă.
Ca la tenis: 6-0, 6-2
Nici nu se fluieră bine, că avem 1-0! Uau! Ce început! Cine a dat, cine a dat? Nu se ştie, încă nu ne dăm seama. A, da, e Cocu! Fundaşul cu nume de rezonanţă mondială. Prima repriză trece zbârnâind şi scorul urcă la 6-0. Ioniţă e vedeta primei jumătăţi, cu o triplă. Mai marchează şi Bărbălău. Singurul fotbalist al Rapidului care a punctat în cele şase partide oficiale jucate până acum. Gol a dat şi Costache. După pauză, parcă asistăm la un al doilea set. Se termină 6-2 şi a doua repriză. După ce în primul minut Ţonea şi Berechet marcaseră câte un gol. Apoi iar Berechet. Apoi tripla lui Alex Petre.
Urmează revanşa, Rapid – Asalt
Şi pentru că, totuşi, se joacă fotbal şi nu tenis, la final nu se înregistrează 6-0, 6-2, ci 12-2. Un scor cum doar Rapid putea face şi după un 1-1. Şi care, coincidenţă sau nu, egalează cea mai mare diferenţă de scor din istoria Rapidului! 12-2 a mai fost cu CFR Cluj, în 1949. Atunci însă partida avea loc în liga 1, nu în liga a 5-a… Dar ce contează? Băieţii au demonstrat că ne putem baza pe ei şi, până la urmă, asta contează cel mai mult! Urmează însă două meciuri mai dificile, cu Asalt şi cu CS Dinamo. Dar primul este pe Giuleşti. Aşa că… Rapid bate sigur! După, mai vedem. Să luăm pas cu pas.
