Vorbim despre un personaj care nu înţelege nimic din fotbal, dar care totuşi continuă să-l comenteze de ani buni. Despre un personaj care lucrează într-un trust care e compus din trei litere. Trei litere care sunt şi la începutul cuvântului PROST. Doar o coincidenţă. Omului îi place să iasă în evidenţă atacând orice îi vine în „creier”. Nu ne interesează asta, dar totul se schimbă atunci când vine vorba despre Rapid sau, mai nou, despre Pancu. Probabil că textul recent scris a fost încropit pe genunchi în microbuz, pe ruta Constanţa – Bucureşti, pe care acest domn o mai frecventează. Ca să mai „dea ceva” la site, că n-a mai publicat de mult, poate.
Că trebuie să se justifice şi salariul. Iar un atac la Pancu se propagă, prinde bine, nu? Dă bine la cititorii unui site al cărui nume, prin anagramare, dă exact cuvântul amintit mai sus. Sâc, din nou coincidenţă… Chiar dacă nu credem în ele. Să te legi de Pancu că bea vin, când el la 38 de ani are printre cei mai buni parametri fizici din Liga 1, este o dovadă clară că pentru tine fotbalul nu reprezintă decât un fenomen pe care îl cunoşti din ziare în care au scris oameni care chiar au jucat fotbal sau care măcar înţeleg procesul de lovire a mingii aşa cum trebuie. Pancu nu a fost vreodată o piatră de moară pentru Rapid, dar Mironică nu poate înţelege asta.
El vine dintr-un mediu în care doar scandalul şi atacurile se cer, doar ele se vând, şi doar ele contribuie la virarea salariului pe card. Altfel, mai mult ca sigur, nea Mihai ar scrie despre el grande Farul Constanţa, cea mai cunoscută echipă de pe stadionul „Gheorghe Hagi”. Formaţie care i-a încântat copilăria şi viaţa, pentru că are performanţe ce se apropie la jumătate din cele pe care le au legendarele Ceahlăul Piatra Neamţ sau FCM Bacău. Şi care a avut fotbalişti mult mai mari decât Daniel Pancu, legendari, care nu beau decât apă de la robinet şi lapte proaspăt direct de la vaca crescută la curte. În fine, măcar bine că pe Pancu îl cunoaşte că prin unele comentarii am auzit cu uluială că Sulley Muntari joacă prin Bucureşti…
Dar gata cu amintirile memorabile de la malul Mării Negre, gata cu Pancu, gata cu impresia că legenda noastră stă la Voluntari pentru bani. Microbuzul a ajuns la Piaţa Bobocica şi lumea trebuie să coboare. Trimite matale materialul aşa, că îl mai aranjează băieţii din redacţie un pic, să fie aşa cum trebuie pentru cititori, să aibă priză. Să îţi freci a doua zi mâinile de bucurie, în timp ce aştepţi să curgă cafeaua de la tonomat, că ai mai dat o lovitură din palmaresul tău impresionant de aruncător de noroi produs în propriul lighean. Felicitări, ai din nou reclamă! Ah, şi ai grijă la cotorul de pe jos, să nu aluneci!
