O poveste de viaţă este întotdeauna mai frumoasă atunci când drumul spre destinaţie este presărat cu mai multe obstacole. Unele dintre ele extrem de dificile. Aici se poate încadra, fără dubii, şi cea a lui Nicolae Vasile, cel care a ajuns căpitanul Rapidului la doar 19 ani. Nicky a avut un noroc aparent, a profitat de intrarea Rapidului în insolvenţă, dar şi de plecarea de la club a lui Vladimir Bozovici şi a a devenit, încet, dar sigur, încă de la 17 ani, titular în banda stângă a defensivei. Cu toate că a avut mereu concurenţi pe post. Marian Stoica, Tomas Josl sau Joan Oriol.
Nicolae Vasile vorbește despre mama sa
Citind aceste rânduri v-au căzut, fireşte ochii pe acel „aparent”. Corect. Vă explic imediat. Norocul lui Vasile a existat, dar el nici măcar nu poate compensa cu momentele cumplite prin care a trecut la o vârstă la care copiii, de regulă, nu au cea mai mică grijă. Căpitanul Rapidului şi-a pierdut mama la doar 14 ani, după ce aceasta a fost chinuită ani buni de o boală grea. „Mama a avut probleme, a fost bolnavă şi o bună parte din copilărie mi-am petrecut-o având grijă de ea. Apoi s-a stins… Îţi dai seama ce a fost în sufletul meu”, povesteşte Nicky cu tristeţe în ochi, dar totuşi cu calmul celui care este pregătit să treacă în viaţă peste orice obstacol.
Când îţi pierzi mama la 14 ani, cuvintele sunt de prisos. Te întrebi de ce ţi se întâmplă tocmai ţie şi în mod cert nu mai ai chef de nimic. Mai ales de ceva precum fotbalul! Ce rost mai are? Aşa s-a gândit şi Vasile, iar la scurt timp după trecerea mamei sale în nefiinţă şi-a pus în cap să renunţe. „Şocul a fost foarte mare pentru mine, eram doar un copil şi mă durea enorm pierderea uriaşă pe care am suferit-o. O săptămână m-am gândit foarte bine. Voiam să renunţ la fotbal, simţeam că nu mai rezist psihic şi că cedez”, continuă Nicky povestea lui de viaţă tristă pentru 1923.ro.
Voia să renunțe…
Numai că pentru a ajunge căpitan la doar 19 ani la Rapid îţi trebuie ceva. Un ceva pe care Nicolae l-a avut, probabil, din naştere. Acea tărie de caracter care nu te lasă să renunţi, te împiedică să abandonezi o luptă, chiar dacă ea pare din start pierdută. Aşa că a decis, dar altfel, nu aşa cum dorea iniţial. „Eram hotărât să renunţ, dar m-am gândit bine de tot, deşi în sufletul meu era doar suferinţă în acel moment. Mi-am spus: <<Păi ce faci, băi, Nicky? Joci de atâţia ani şi acum renunţi?!>> Am înţeles că trebuie să-mi urmez visul cu orice preţ şi am mai înţeles că am pe cineva acolo sus care sigur va fi mândră de mine când va vedea că nu las ce am început. Am decis să merg mai departe gândindu-mă la mama, Dumnezeu să o ierte!”, ne explică cu glas trist, dar ferm, ca al unui adevărat lider.
Soarta nu a rămas impasibilă în faţa acestui copil ambiţios, pe care oricum îl încercase mult prea mult, aşa că la scurt timp după momentul cumplit prin care a trecut, dar şi după decizia de a merge înainte, a fost luat să se antreneze cu echipa mare! „Înainte să debutez, m-am mai antrenat cu echipa pe vremea lui Răzvan Lucescu, apoi am mai aşteptat un pic să şi debutez, dar îmi făcusem intrarea”. Nu avea nici 16 ani, dar se antrena cu o formaţie a Rapidului care în acea vreme era una extrem de puternică. Iar la începutul lui 2013, adică acum trei ani, visul a prins contur.
Rada și Tăbârcă l-au chemat la prima echipă
„Am fost monitorizat de domnii Rada şi Tăbârcă, iar ei m-au chemat la echipa mare. Am avut şansă, recunosc, de aia nu m-au interesat vreodată banii la Rapid. Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu şi acestui club că am primit oportunitatea să debutez în Liga 1 şi la ce vârstă!”, şi-a încheiat Nicolae Vasile povestea pentru 1923.ro. O poveste extrem de tristă, dar cu final fericit. Care însă nu a putut fi astfel decât datorită unei tării de caracter ieşite din comun. O tărie de caracter care-ţi trebuie pentru a fi căpitan la Rapid, la doar 19 ani.
