Fostul internaţional Florin Pârvu a terminat anul 2015 având satisfacţia „profesională” a unei poziţii fruntaşe în Liga a II-a, cu Rapid Bucureşti, unde a fost secundul lui Dan Alexa. Proaspăt absolvent al „Licenţei PRO”, acesta va pleca, mâine, 30 decembrie, din ţară, luând decizia de a da curs unei oferte din China, de la gruparea Henan, unde se va ocupa de echipa de tineret a Academiei clubului chinez!
Pârvu nu este „străin” de Henan, acolo unde a jucat în două perioade, 1995-1996 şi în 2004, şi cu conducătorii căruia a rămas în relaţii foarte bune. De altfel, acesta este şi motivul pentru care i s-a oferit acum şansa de a reveni la echipa din oraşul Zhenhzhou.
„Mi-am dorit această experienţă, şi, în plus, gândul meu este acela de a lucra ca antrenor principal. Sper să mă reacomodez repede cu China, ştiu că nu-mi va fi uşor, dar aveam nevoie de o astfel de provocare. M-aş bucura ca Rapid să promoveze, iar Petrolul să se salveze de la retrogradare şi, sper, ca într-o zi să am şansa să lucrez din nou la aceste echipe”, spune antrenorul înainte de plecarea în China.
Condiţia antrenorului la noi
Antrenorul Florin Pârvu a decis „să-şi ia lumea în cap”, la propriu, anii petrecuţi în ţara noastră, muncind pentru a-şi face un nume ca antrenor, reprezentând o „limită profesională”. Absolvent de „Licenţă PRO”, Pârvu s-a trezit faţă în faţă cu cruda realitate a fotbalului românesc. Una în care, la nivelul diviziilor B şi C, „aduci bani de acasă” şi nu numai pentru a încerca să-ţi faci meseria, iar condiţiile în care profesezi nu au nicio legătură cu profesionismul, cu meseria de antrenor.
„Am trăit câţiva ani care îmi vor marca toată viaţa, pentru că, după ce termini cariera de jucător, şi ai ajuns, pe terenul de fotbal, la un anumit nivel, când vezi cu ce te confrunţi apoi, în încercarea de a munci în fotbal, te îmbolnăveşti, dacă nu ai psihicul tare şi ceva… rezerve de bani. Am trăit, de exemplu, la Conpet, momente incredibile, în care am cărat oala cu ciorbă la Strejnic, pentru a da o masă jucătorilor, lăsaţi în voia sorţii şi minţiţi. Nu de puţine ori le-am dat bani de drum, de multe ori cheltuiam cu fotbaliştii mai mulţi bani decât cu propriul copil. Se făcea sâmbătă şi, ca să rămână la stadion nu aveau ce mânca şi bani de mâncare, ca să plece acasă, le trebuia măcar 50 de ron, aşa că nu aveai ce face, trebuia să-i ajuţi. La Petrolul am trăit clipe frumoase, profesional, dar am nimerit în mijlocul evenimentelor care au dus clubul unde este acum. Nu credeam că voi ajunge prin tribunale, pe la executori judecătoreşti, ca să capăt o promisiune de a-mi primi salariul sau o parte din el măcar. În loc să ai timp pentru a te perfecţiona, citeşti despre insolvenţă şi altele care nu au legătură cu fotbalul. Tot ce face un antrenor plăteşte din buzunarul propriu – drumuri, materiale, cursuri, licenţe, taxe, iar de cele mai multe ori, ziua de salariu nu există, iar după luni de muncă, se consideră că ţi se face o favoare când primeşti 10% din ce ai de luat”, spune Pârvu.
Pentru a continua această meserie, a decis să plece în China, condiţiile prezentate de asiatici fiind „un vis” pentru orice tânăr antrenor: terenuri „fără număr”, de calitate, sportivi fără alte griji decât fotbalul, materiale şi condiţii de pregătire de calitate.
„Din păcate, la noi, nici măcar cluburile de tradiţie nu mai pot oferi un teren de antrenament impecabil, echipament, masă, şi alte lucruri de acest gen, care par, iată, o minune când vine vorba despre România şi un fapt absolut normal, la alţii. Sper să-mi fac un drum în antrenorat în China şi, într-o zi, să mă întorc într-un fotbal românesc care să fie altfel decât cel pe care sunt obligat să-l părăsesc acum” mai spune fostul internaţional.
A ratat Rapid Viena!
România, China, Ucraina, Cipru sunt ţările unde a jucat Florin Pârvu, în palmaresul acestuia figurând, printre altele, un titlu de campion, cu Dinamo, în 2002, câteva prezenţe în Naţionala României, unde a fost „debutat” de Gheorghe Hagi în barajul contra Sloveniei (2-2 în meciul tur, din 2001), cariera de jucător a acestuia fiind una destul de „extinsă” – 17 ani, în care a „crescut” de la Petrolistul Boldeşti, la Petrolul, apoi a mers la Dinamo, Craiova, dar şi la „munca de jos”, la Otopeni, Severin, Chimia Brazi, plus acele experienţe peste hotare. „Mi-a plăcut fotbalul, am jucat peste tot, nu conta nivelul, eu mă bucuram că sunt în teren” – spune Pârvu.
„La Stal Alcevsk, în Ucraina, când m-am dus, am fost tentat să plec înapoi, imediat, era un oraş minier, mirosea a cărbune peste tot. După ce a venit şi Daniel Chiriţă, acesta jucând în zonă mai mult, mi-a spus cam ce prime erau acolo, ce bani se investeau şi mi-am dat seama că merita orice sacrificiu. De exemplu, în 2001-2002, refuzasem o ofertă de la Sheriff, pentru că era soţia însărcinată, deşi erau bani foarte mulţi, comparativ cu România. Marele regret al meu este acela că nu s-a concretizat transferul la Rapid Viena, în 2001, pentru că atunci, Cristi Borcea a cerut prea mulţi bani pe mine. Eram într-o perioadă foarte bună şi cred că dacă făceam pasul spre fotbalul european puteam ajunge mult mai sus” spune Pârvu.
Printre alte „experienţe” trăite de acesta se numără şi un cantonament la Al Jahra, în Kuweit, în 2003, unde s-a pregătit o lună şi ceva, dar nu s-a materializat transferul. ”În toate statisticile apare că am jucat acolo, dar, de fapt, nu am bifat decât meciuri amicale”, dezvăluie Pârvu, care acum revine în China „fără teamă”: „M-am simţit, ca jucător, excelent la Henan, am prieteni în China, sper ca şi cariera mea de antrenor să fie marcată de această experienţă la Henan cum a fost cea de jucător, pentru că acolo am învăţat foarte multe”.
Ca antrenor, până acum, Pârvu a fost secund la echipe precum Petrolul, Rapid, Otopeni, Drobeta Turnu Severin, dar şi „principal” la Chimia Brazi sau Conpet.
Sursa: liga2.prosport.ro
