Eu da. Prima oară, când eram foarte mică și mergeam în vacanțe la bunici. Lua tataie găina, o așeza frumos pe o buturugă, îi potrivea gâtlejul foarte migălos, lua toporișca, cu o mâna ținea găina, iar cu cealaltă ridica toporișca în aer și cu o viteză nemaivazută de mine până atunci îi dădea lovitura fatală saracei orătănii. Și atunci începea circul, de care nu pot să zic că mă bucuram. Doar că-l priveam cu mare interes. Nu înțelegeam de ce găina fără cap se zbătea prin toată curtea. Nu ar fi trebuit să moară direct? Stăteam și mă uitam cum se perpelea prin iarbă. Ca hipnotizată. Eu, nu găina.
Într-o zi m-am înarmat cu o greblă de jucărie. Mă gândeam că dacă o ating se oprește. Dar tataie mi-a zis că grebla e pentru joacă, nu pentru treburi serioase. Cum putea să fie serios spectacolul ăla ciudat în care o găină fără cap se lovea de poarta curții într-un dans disperat? Apoi disperarea începea să se stingă. Se zbătea din ce în ce mai încet, încă un salt, încă unul, încă unul mai mic. Și gata. Îi aruncam o privire răutăcioasă lui tataie și mă duceam în treaba mea.
A doua oară a fost tare amuzant. Buturuga nu era, însă iarbă da. Gazon chiar. Două porți mari și în loc de toporișcă, o minge, fir-ar mama ei de minge. A fost tot un fel de spectacol, dar la care am dat 8 lei pe bilet. Și o asistență mai mare decât eram eu obișnuită în copilărie. În curtea din Giulești.
S-a perpelit rău Rapidul aseară. Am retrăit momentele alea când urmăream zbenguirea găinii și lovirea de gard și poartă. Aseară, părea ca băieții dezvoltaseră o pasiune pentru rostogoliri, trânte și căzături pe burtă. Pe spate. Într-o parte. Cap în cap și hop, pe jos. Cot în cap și iar pe jos. Nu a lipsit nici alergarea disperată. Și am zis minge în loc de topor, că parcă fugeau de ea să nu-i taie. Și în coregrafia haotică de găinușe amețite s-au lovit o singură dată de poarta bună. Și o dată de poarta greșită, că na… cred și eu că pierzi direcția de la atâta zvârcolire. În filmul ăsta bezmetic, nici tabela de marcaj nu s-a putut abține și îi mai fâlfâiau pixelii și se stingea pe jumătate. Nu prea-i convenea scorul. Ca să nu mai zic că în delirul ăla, cocoșeii veseli au ratat și două boabe de la 11 metri.
A fost totuși puțin diferit față de scena cu bunicul și găina. Aseară, găinușele se mai dezmeticeau din când în când. Dar nu stăteau mult treze și începeau zbenguiala cu care ne-au obișnuit.
1-1 cu Rapid CFR Suceava. Și atât. O cotcodăceală bună nici măcar de-o ciorbă. Unde ești tu, Pancule, găină bătrână?
Totuși, tataie nu cred că avea dreptate. Poate o greblă ar fi fost de ajutor. Mai ales aseară.
Sursa: rujpebara.wordpress.com
