Rapid la puterea a doua. În Regie e veselie! Pantelimonu’ nu mai petrece…

rapid rapidişti spirit
Rapid, rapidişti şi istoria! Spirit!

Rapid inspiră! Prin Regie apar clădirile de birouri aproape cu aceeaşi rapiditate cu care apăreau, pe vremuri, gândacii prin camere. Folosim trecutul pentru că nu am mai interacţionat cu acele unităţi de cazare de vreo zece ani. La cum arată însă, nu pare să se fi schimbat prea multe. Dincolo de orice, între clădiri este acelaşi stadion. Pe care juca Sportul Studenţesc, cel care o dată părea nemuritor. Scaunele albe şi căminul Belvedere, de unde se pot vedea meciuri mai bine decât de la a doua, sunt neschimbate. Culoare vişinie şi inscripţiile cu Primăria Sectorului 1 anunţă că aici joacă o echipă de sorginte rapidistă. Cea mai iubită în prezent. Nu degeaba strânge cam 6.000 de oameni în tribune. Nu şi la peluza elevilor şi a studenţilor. Acolo numeri mai puţini oameni decât s-au aşezat la balcoane sau pe cămin. Nu e combinaţie, n-are nimeni chef să coboare doar pentru a sta în spatele porţii.

Prietenii AFC Rapid mai puţini decât studenţii „rebeli” din Regie

Sunt însă mai mulţi decât cei 30 de prieteni şi cunoştinţe ai fotbaliştilor de la AFC Rapid. Echipa de liga a patra, ajunsă în pribegie la marginea Pantelimonului, pe un stadion care nu se ridică deloc la nivelul numelui pe care îl poartă: Ion Ţiriac. Gardurile mai au un pic şi pică, noroc cu „şoriceii” de plastic, stânşi ca o ultimă baricadă, iar cocoloaşele de pe sintetic transformă tuşa într-un soi de valuri albe 3D. Între Regie şi Cora Pantelimon sunt cam 14 kilometri. Diferenţa e la fel de mare şi între cele două meciuri.

Probabil că mai nimeni nu ştie despre meciul care se joacă pe stânga cum te duci spre Brăneşti. Miza e inexistentă, iar vântul tot mai rece care se intensifică o dată cu lăsarea serii descurajează orice gând, poate, chiar şi al unor amici de-ai jucătorilor, care luau în calcul opţiunea de a-şi susţine prietenii de pe scaunele albastre şi reci pe care, de fapt, nici nu are rost să te aşezi dacă nu ai o pătură la tine. Nu râdeţi, câteva doamne chiar au fost precaute în acest sens.

Lucescu, Dichiseanu şi Tudorache împreună la meci

Imnul Rapidului, cântat din 6.000 de piepturi, sună aparte. Mircea Lucescu, primarul Dan Tudorache, Ion Dichiseanu, Gino Iorgulescu sau Willy Goanţă sunt doar câţiva dintre martorii de vază de pe noul Giuleşti, care se bucură de acest recital atât de special în fotbalul românesc. Şi, fie vorba între noi, distinşii de mai sus nu s-au lovit, în mod cert, de labirintul dintre căminele studenţeşti, ferecat cu zidul roz care nu te mai lăsa să treci decât dacă reuşeşti să îi îndupleci pe băieţii de la pază.

Nu reuşeşti, aşa că mai ocoleşti un pic. Gazonul arată rău. Rău de tot. Dar este maximum posibil după perioada forţată de repaos în care acest loc s-a cufundat. Câţiva ani buni. Atmosfera e de sărbătoare, adversarul este net inferior celor de la Fotbal Club Rapid. Jucători care ar putea juca la fcsb I doar dacă acolo ar rămâne şase oameni valizi şi nu şi-ar dori să piardă în Liga 1 un meci la masa verde. Nu e glumă, băieţii par mai mult prieteni cu fotbaliştii.

Mânjii lui Raicu şi gambele de rugbyst

În Pantelimon nu se mai petrece ca pe vremuri, ci se trudeşte. Un meci relativ anost, între două echipe care nu se bat la nimic. De o parte, puştii coordonaţi de Mihai Raicu din teren, folosesc oportunitatea de a juca în liga a patra pentru a vedea unde se află ca potenţial de dezvoltare fotbalistică. Unii nu sunt răi, despre alţii nu n putem pronunţa. La Tricolor, numărul 14 face senzaţie. Cu fizic şi, mai ales, gambe de rugbyst, are o gleznă incredibil de fină.

Pe margine poate fi observat Andrei Nicolescu, oficial al Fotbal Club Rapid, iar în primul 11, Alex Olariu. Mijlocaş care cu doar un an în urmă juca constant pentru Academia Rapid. Valori apropiate. Mânjii sunt dirijaţi din teren de Raicu, dar şi de familiile care s-au aciuat în tribuna de dincolo de gardul de beton ce împrejmuieşte complexul. Care seamănă atât de mult cu cel ce delimitează studenţia din Regie…

Decarul, rugina şi avansul de cinci puncte

Marian Drăghiceanu merită numărul 10! Marchează ambele goluri, pe respingeri, pe greşeli de apărare. Dar e acolo unde trebuie. Tabela vopsită vişiniu arată 2-0 scor final, lumea e fericită. Putea fi mult mai mult. Fotbal Club Rapid a atacat în valuri. fcsb II e de o mediocritate rară. De aia, poate, nici Pancu nu e mulţumit în totalitate de victorie. Nu contează. Miile de oameni veniţi la meci se îndreaptă spre case zâmbind. Mulţi spre Giuleşti, Crângaşi, că doar sunt la o aruncătură de băţ.

Unii mergem către Grozăveşti şi nu avem cum să nu remarcăm contrastul zdrobitor dintre clădirile impecabile de birouri ridicate pe buza Dâmboviţei şi Pasajul Basarab care pare să se degradeze halucinant de la o zi la alta. Construit cu surle şi trâmbiţe acum nici zece ani el este, pe alocuri, năpădit de rugină. Nu e bine, dar e altă discuţie. Ce e important, faptul că Fotbal Club Rapid rămâne pe primul loc. Se distanţează chiar la cinci puncte. Pentru că CS Afumaţi, cei de pe 2, fac 1-1. Promovarea e ca şi jucată. De acum nu e nevoie decât de pragmatism.

Exact ca pe vremea B.U.G. Mafia. Dar nu-i pasă nimănui…

Cu toate că şuturile băieţilor de la AFC Rapid vin din toate direcţiile în pima repriză, fluierul tinerei şi vocalei arbitre de centru marchează prima repriză cu 0-0. Asta e consemnat în carneţel. Doar nu credeaţi că e vreo tabelă pe teren. Sau măcar printre blocurile gri. Alea da, sunt la fel ca acum 20 ani, din piesele celor de la B.U.G. Mafia. Doar că aici nu iese lumea la geam ca în căminele din Regie. Nu îi pasă nimănui. De fapt, nici n-ar vedea. Nocturna palidă abia ne permite nouă să urmărim, cât de cât, meciul. E normal, liga a 4-a. România, nu Germania. Dacă a mai scăzut temperatura cu trei grade, această cifră, aşa cum am fost învăţaţi, nu se pierde. Doar se transformă. În goluri. Numai că nu în poarta care trebuie. Vorbind din punctul nostru de vedere…

E 3-0 pentru Tricolor. Târziu, în prelungiri, vine golul de onoare, din 11 metri. Finalul cade, dar nu înaintea unui dialog savuros între Alex Olariu şi arbitră: „- N-a fost fault din spate, nu, n-a fost? / – Cred că ai venit până aici să baţi tu, nu să comentezi! Bate! Haide să ne calmăm cu toţii!” Toţi pleacă la casele lor. Cei mai mulţi cu familiile. Iar care nu au şi maşină, iau în grabă calea STB-ului sau al metroului. Că s-a făcut frig…

Aboneaza-te pentru a primi gratuit o colectie de cantece pentru RAPID

* indicates required