REPORTAJ / csa steaua – AFC Rapid 2-0. Când imnul Rapidului răsună în Ghencea

AFC Rapid
csa steaua - AFC Rapid 2-0

Nu ai spune că e final de octombrie. Soarele te obligă să stai cu gluga trasă pe cap în câmp deschis, să nu te arzi pe piele. Peisajul din Ghencea este deplorabil, cam potrivit cu ceea ce exprimă în prezent fotbalul românesc. Nici nu ai ce să aștepți altceva de la liga a patra. Cu toate că joacă liderul care trece fluierând prin adversari, cu o echipă ce se chinuie să supraviețuiască. Două rezerve plus antrenorul Robert Georgescu sunt cei trei oameni care se alătură primului unsprezece pe care AFC Rapid îl aliniază cu csa steaua. Galeria de la Peluza Sud își face treaba, într-o zi specială. Pentru că frații lor, de la UTA Arad, trec prin momente critice din cauza dispariției tragice a doi membri de bază într-un accident de circulație.

Imnul a răsunat cu putere în vestiar înainte de meci

Echipe prietene nu suntem, dar în fața unor astfel de moment nu putem fi decât solidari. De aia se și ține un moment de reculegere la început. Asta după ce, cei 14 giuleșteni au „spart” pereții vestiarului cu imnul Rapidului. Jucătorii de la AFC Rapid s-au asigurat, înainte de a prelua sacul cu mingi și a-l duce spre dreptunghiul verde, că una dintre căile de acces dinspre bulevard este acoperită fonic în totalitate de versurile scrise de Adrian Păunescu și interpretate de Victor Socaciu. Apoi, băieții au momentul dinaintea începutului de meci. Gabriel Panait și Andrei Cristofor, jucător și preparator fizic al echipei, contribuie la mobilizarea pe care o declanșează Georgescu: „Nu contează cât puteți! Alergați, dați totul! 10, 20 de minute. Cât se poate! Nu uitați că în dreptul nostru stă numele Rapid!”

Gol anulat pentru AFC Rapid la 0-0!

Au fost doar câteva dintre vorbele motivaționale care au sprintat către urechile vișiniilor. Iar pentru a traduce, trebuie amintit că unii dintre băieți au venit direct de la muncă. De antrenamente nu a mai fost vorba de ceva timp. Așa că orice efort făcut pe teren merită apreciat din plin. Cu atât mai mult cu cât Robert Croitoru scutură plasa prin minutul 6! Ce e asta?! 1-0 pentru AFC Rapid, în actualele condiții, e ceva ireal. Doar că realitatea se pecetluise cu o secundă înainte ca rapidistul să trimită balonul la colțul scurt. Fault în atac! Ușor acordat, dar nu mai contează… La ce era să ne așteptăm, totuși? Dezamăgirea e mare și ea se amplifică și mai mult pentru că la faza imediat următoare gazdele dau gol pe bune. E trist, dar meciul își urmează, firesc, cursul.

Croitoru urlă de durere, ruptură musculară și schimbare

Pîrvescu irosește o lovitură liberă de pe la 20 metri și după mijlocul reprizei I se face 2-0. Un penalty la care Oprea a ghicit colțul, dar nu a putut opri mingea, a fost pretextul ca tabela să se schimbe iar. Două goluri luate, dar Anton are grijă în rest cu sfințenie de poartă până la pauză. Croitoru și Cristofor chiar își permit ceva floricele, însă pentru primul toate par a se transforma într-un bumerang. Minutul 37, ruptură musculară. Abia merge, iar doctorul stelei e cel care îi aplică bandajul ce ar trebui să îi mai calmeze durerea. Cosmescu nu intră deloc rău, ba chiar are un pic de consistență pe ofensivă în jumătatea adversă. Doar fluierul pauzei îl oprește. Raportând tot ce se întâmplă și toți factorii de la mijloc, scorul e decent. Veștile proaste nu vin singure. Croitoru a ieșit, iar Berechet îl urmează. Omul care a revenit în această toamnă după o gravă accidentare a resimțit dureri la osul fracturat și jocul nu i-a ieșit.

Georgescu este nevoit să intre în locul lui Berechet

Trebuie să iasă. Zencir e singurul de pe bancă. Ah, da și… Georgescu! Antrenorul ia tricoul cu numărul 20 și își dirijează echipa din teren în a doua parte. Nu se mai joacă nimic, la propriu. Doar o tatonare de ambele părți, în care gazdele au, totuși, posesia. Pericol semnificativ nu mai apare la poarta lui Oprea decât în două rânduri. Numai că Anton, în prima fază, și apoi Panait, rezolvă totul. Cristofor cade la rândul său pe front, din cauza problemelor musculare, perfect explicabile, așa că Zencir are la rândul său ocazia să intre. Fluierul final găsește același scor ca înainte de pauză. Două echipe mai slabe decât sezonul trecut și de o parte și de alta, produc totuși un rezultat cu totul schimbat. De la 7-0 la 2-0 e cale lungă. Nimeni nu prea poate explica asta. Poate doar arbitrajul, unul superior celui din 2017.

Meci decent, poziție catastrofală: locul 12

O înfrângere rămâne o înfrângere, iar fotbalistic vorbind, AFC Rapid s-a afundat și mai mult. Pe locul 12, poziție nemaiavută până acum. Doar că băieții au ajuns să joace exclusiv de plăcere și pentru a duce mai departe ceea ce au început. La vestiar au mers pentru a mai băga o porție din imn. Imnul Rapidului, cel care îi făcea pe băieții de la sud să-și pună mâinile la urechi când treceau prin dreptul clădirii ce găzduia vestiarele oaspeților. În Ghencea, acolo unde stadionul cel mare este acum una cu pământul, imnul Rapidului a răsunat minute în șir. Cu putere. Putere fizică nu a fost și pe teren, pentru că nu prea avea de unde. A fost însă substituită de rapidiștii lui Georgescu cu o forță interioară imensă, care i-a ajutat să aibă o prestație pe care aproape nimeni nu a anticipat-o. Urmează meciul cu Progresul 2005. Unul la fel de greu!

AFC Rapid: Oprea – Pîrvescu, Stoian, Panait, Cristofor (Zencir) – Chirvase, Stoica – Berechet (Georgescu), Croitoru (Cosmescu), Calița – Moroșanu.