Fotbal în Berlin, ep. 6: Kilometrul 0 al Cupei Mondiale

1
488
Berlin
Tennis Borussia Berlin a fost antrenată de Sepp Herberger

Forţăm un pic, dar firul istoriei ne permite! Aşa că nu e vreo exagerare. Imediat după fluierul de final la Tennis Borussia Berlin – FC Frankfurt 4-3, ne oprim în dreptul unei tăbliţe comemorative ce stă la loc de cinste pe peretele tribunei oficiale. V-am zis că Borussia Berlin are o istorie bogată! Acea tabletă nici măcar nu are legătură cu cele două sezoane petrecute în Bundesliga, care oricum nu au fost prea interesante ca rezultate. Nu, acolo este încrustat numele lui Sepp Herberger. Puţini ştiu despre el, nu are o rezonanţă excepţională. Asta pentru că a fost la modă în… 1954! Atunci când Germania devenea pentru prima dată în istorie campioană mondială la fotbal. După o finală cu Ungaria, scor 3-2. În care ungurii porneau net favoriţi! Nu spunem decât că în grupe au bătut, tot RFG-ul cu… 8-3!

Sepp Herberger, capul de afiş al istoriei Borussiei

În fine, nu mai contează asta. Ce e important, Sepp Herberger, înainte să devină campion mondial cu selecţionata Germaniei de Vest a fost jucător şi antrenor la… Tennis Borussia Berlin! Mai exact între 1926 şi 1932. Ce mult e de atunci! Iar pentru a fi şi mai precişi, trebuie să spunem că cel născut în 1897 a jucat între 1926 şi 1930, încheindu-şi cariera de fotbalist cu 43 de meciuri şi 30 de goluri şi a antrenat între 1930 şi 1932. Prima experienţă de antrenor! La echipa anti-naziştilor din Berlin, pentru că bannerele puteau fi văzute şi în tribună. Cu alte cuvinte, o bornă istorică impresionată pentru un club totuşi minuscul comparativ cu istoria fotbalistică a Germaniei. De aici urmează drumul. O alee absolut întunecată, pentru că nemţii sunt foarte economi la curent electric. Mai ales pe străzile lăturalnice. Dar nu prea ţi-e frică fiindcă s-ar putea lua cineva de tine. Nicidecum. La capăt, o altă experienţă de neuitat.

Containerul-pub-muzeu făcut de suporteri!

Gazda e Jorg, normal. Fix lângă staţia de metrou avem un container în culorile echipei, de unde se poate bea o bere bună cu 2 euro, dar, mai important, admira un muzeu aproape neverosimil pentru acest nivel. Totul făcut, exclusiv, din banii suporterilor! Medalii, echipamente, cupe şi alte articole pe care le vedeţi şi voi mai jos. Albume cu fiecare sezon din istoria 115 a clubului. Mi se pare fabulos! Şi mai aflu, pentru că nu m-am putut abţine, de la ce vine numele de Tennis! Totuşi, este club de fotbal. „La început, a existat şi secţie de tenis. Dar puţin timp, vreo doi ani. Numele a rămas însă. Să spunem că e păstrat pentru unicitate, să fim deosebiţi”, îmi explică Jorg. În tot acest timp din berea pe care o savura, sare şi pe un album. Repede un şerveţel şi totul e lună. Nu îşi poate permite luxul de a distruge o muncă titanică. Să ai muzeul clubului într-un bar e ceva destul de riscant.

Goblenul din fan shop

Nu de alta, dar mai e şi o masă de fussball pe aici şi totul poate degenera măcar suficient cât să dai peste o Cupă. Spaţiul nu e prea mare, dar movul predominant, în contrast cu articolele din interior îi dau o nuanţă inegalabilă. Pe la 23:30 termin şi a doua bere, iar eu cu Jorg ne îndreptăm spre metrou. Deja e târziu, victoria a fost stropită, e timpul pentru somn. Chiar dacă este sâmbătă a doua zi. Metroul merge acum toată noaptea, nu ca în timpul săptămânii. Nu circulă însă, aveam să aflu, autobuzele. Şi uite aşa, pe la 12 jumate noaptea mă plimb eu frumos pe la marginea Berlinului. Cu cartea primită în dar şi, ulterior semnată de Jorg, cu scorul meciului, cu tot, dar şi cu suvenirurile la purtător. Doar nu puteam să ratez ocazia de a-mi cumpăra programul meciului, dar şi ceva care semăna a… goblen. E interesant, nu am găsit brelocul pe care mi-l doream, dar e bun şi ăsta.

Vizită de la First Viena şi solidaritatea cu Mexic

E ceva să ai fan shop la liga a 5-a! La o calitate aşa bună. Ca să nu mai spun de muzeu. Ori de garnitura de istorie servită direct de pe pereţii arenei. Mai precis de pe pereţii restaurantului din interior, unde jucătorii, alături de soţii, iau masa printre suporteri. Şi discută împreună cu ei. O bere aici e totuşi 4-5 euro, cam ca în centru. Aşa că e normal să prefer să beau două la banii ăştia în oaza de creativitate a suporterilor. Care, apropo, tocmai ce au strâns undeva la 700 de euro pentru familiile din… Mexic! Ţară ce tocmai fusese afectată de un cutremur catastrofal. Acum înţeleg şi steagul mexican din tribună… Ah, şi ca să nu trag o concluzie clasică, în încheiere mi-ar plăcea să adaug că la această partidă a fost prezent şi un important oficial de la First Viena. Parcă însuşi preşedintele, nu-mi mai amintesc exact. Cert e că, deşi în prezent în liga a treia, acest club a fost de şase ori campioană a Austriei!

Cupa Germaniei câştigată de austrieci!

Toate titlurile luate până în 1955. Nu contează, mai interesant este că acest club austriac a câştigat în 1943… Cupa Germaniei! Singurul stranier din istorie! Alt aspect inedit într-o seară care este la rândul ei de neuitat. Urmează o nouă vizită pe stadion şi a doua zi. Am ratat să văd Dynamo Berlin, al doilea club ca număr de titluri din istoria Germaniei după Bayern Munchen (!!!), 10. E drept, în RDG, aşa că nu au chiar aceeaşi valoare. Totuşi… Bun, Dynamo a jucat la aceeaşi oră cu Tennis Borussia Berlin. Aşa că Jorg mi-a recomandat pentru a doua zi ceva la liga a 4-a, Berliner AK – Energie Cottbus. Mai ales că am obţinut şi un voucher ce mi-a adus o reducere importantă, de 50 la sută la biletul de intrare. De la 5 la 10 euro, aşa că nu e rău. O să am ce scrie şi despre meciul ăsta, aşa că nici voi nu vă veţi plictisi citind.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ