Dogoarea este insuportabilă, mai ales pentru o zi de septembrie. Chiar şi prima. Primele deificultăţi le simţi pe Metalurgiei. După ce faci stânga, imediat cum traversezi de la staţia de metrou Dimitrie Leonida. În peluza fostului stadion IMGB se stă bine, dacă ignori soarele care te izbeşte chiar şi la ora 5. AFC Rapid se pregăteşte să joace cu Carmen. Ca acum… 70 de ani! Cu imaginea lui Dan Coe pe tricourile albe, băieţii încep dezastruos. Iar după câteva minute Junior Casinhas face deja 2-0 cu două execuţii pe care nici Buffon nu le-ar fi mirosit. Ce mai contează?! Doar mirosul de hotdogi aburinzi şi clătite cu ciocolată şi nuci mai distrag tristeţea care se abate peste jumătate de suporteri. Fiindcă cei 300 de oameni din tribune sunt împărţiţi cam egal.
Metalurgiei, bulevardul suferinţei
Revenirea în joc este rapidă, dar sterilă. Aşa că AFC Rapid nu poate decât să mai ia un gol pe final, pentru un scor de forfait care, culmea, a bucurat mulţi… „rapidişti”. Nu e nimic, băieţii, au pierdut o bătălie, nu şi războiul. Chiar dacă drumul pare anevoios şi plin de obstacole insurmontabile. Rapidiştii lasă capul în pământ şi pleacă resemnaţi spre propriile case. Soarele nu mai arde… Bulevardul Metalurgiei pare interminabil, indiferent dacă eşti cu maşina sau dacă te îndrepţi, agale, spre staţia de metrou Dimitrie Leonida. Istoria nu va ţine minte suferinţa rapidistă. Ci doar prima victorie a lui Carmen după 70 de ani, la scor de neprezentare. Ah, şi golurile splendide ale brazilianului Casinhas.






Corect! Doar că există comentarii care îşi doresc falimentul şi dispariţia AFC Rapid. Asta e trist. 🙂 Noi chiar nu instigăm…
Ai dreptate. Cine se bucura după acel 0-3 ?
Iarasi instigati? Faceti si voi ca prost sport care zice cum a injurat Maxim aseara. Ce va mai place senzationalul asta ieftin.. Niciun RAPIDist nu se bucura cand AFC, Academia sau Miscarea ia bataie. Dar voua va place sa va victimizati ca sa agitati spiritele.
O SINGURA ECHIPA RAPID! O SINGURA GALERIE GIULESTEANA!