Mădălin Martin, între Buga şi Van Persie

Mădălin Martin tocmai s-a întors de la prima sa convocare la U21, cu ocazia meciului din Insulele Feroe. Nu a apucat să şi debuteze pentru naţionala de tineret, dar atacantul de 20 de ani a primit în acest an un botez poate mai important: cel în Liga I, în tricoul Rapidului. Din păcate, nu a putut să marcheze acest aspect şi prin măcar un gol în cele şapte meciuri jucate, însă mai are timp pentru că “Buga”, aşa cum lumea îl ştie, este decis să rămână să joace pentru ai noştri şi în liga a doua. De fapt, nici nu se gândeşte să nu dea o mână de ajutor clubului la care a învăţat ce înseamnă fotbalul şi pe care îl iubeşte necondiţionat dinainte să îmbrace prima dată tricoul vişiniu.

Martin

Mădăline, când şi unde te-ai apucat de fotbal?

La Rapid am început. Prin 2006, când aveam 14 ani.

Păi până atunci unde ai jucat?

Pe străzile din localitatea mea natală, Peretu! Îmi plăcea mult de tot să bat mingea, dar nu mă gândisem să fac lucrul ăsta într-un cadru organizat. Noroc că tata, mare rapidist ca şi mine, m-a dus la o selecţie a domnului Iosif Damaschin. După câteva antrenamente m-a plăcut, m-a oprit şi cam asta e povestea începuturilor mele în fotbal.

Încă din acel moment ţi-a rămas porecla „Buga”. De ce?

Păi când am venit la selecţie purtam un tricou de-al lui Mugurel. Fusese imediat după sezonul acela, UEFAntastic, iar eu eram fascinat de Buga, aşa că mi-am luat imediat un tricou cu care m-am prezentat în faţa domnului Damaschin. Toţi fotbaliştii au câte o poreclă, iar a mea asta a rămas. Sunt mândru de ea! De fapt, lumea m-a strigat aşa şi pentru că nu ştiau cum mă cheamă. Eram mai timid eu, mai ales că abia intrasem în colectiv, şi nu apucasem să mă prezint.

Aşadar Mugurel Buga este idolul tău, corect?

Hmmm… Îl apreciez foarte, foarte mult, dar n-aş putea spune „idol”. Ideea e că eu nici nu ştiu exact pe ce poziţie joc acum (râde), ca să îmi aleg un reper! Lăsând gluma la o parte, singurul meu idol se numeşte Robin Van Persie. E modelul meu de când m-am apucat de fotbal.

Foto: ProSport
Buga si Martin

“Buga” în locul lui Pancu

Cum te-ai simţit când ai fost anunţat prima dată că vei face parte din lotul echipei mari?

N-am să uit niciodată ziua aia! Se întâmpla acum doi ani, la Mediaş, într-un meci cu Universitatea Cluj. Antrenor era tot Marian Rada, iar în momentul în care m-a anunţat că fac parte din lot, m-au năpădit toate emoţiile din lume. Mai ales că Pancu se accidentase şi nu făcea parte din lot, iar prin presă a apărut un titlu de genul: „Buga în locul lui Pancu”. Dă-ţi seama ce a fost în mintea şi sufletul meu!

Dar ce sentiment ai avut când ai fost anunţat că ai să şi debutezi la Rapid, chiar ca titular?

Atunci eram mai pregătit, fiindcă în cantonamentul de iarnă jucasem titular în majoritatea meciurilor. Chiar mă forţam şi trăgeam de mine să rezist cât puteam de des 90 de minute, ca să pot face faţă meciurilor din Liga I. Bine, când am intrat la Iaşi, am jucat în bandă, nu atacant cum eram eu obişnuit, dar asta n-a mai contat. Emoţiile debutului au existat, dar poate a fost mai uşor decât dacă debutam pe Giuleşti.

Pe Giuleşti e presiunea mai mare?

Foarte mare! Abia la al doilea meci, cu Petrolul, m-am obişnuit. Când am intrat prima dată, împotriva lui Dinamo, mi s-a făcut pielea de găină şi m-au luat toate transpiraţiile. Mereu visasem să joc într-un asemenea meci pe Giuleşti, cu 12.000 de oameni în tribune, aşa că am făcut tot posibilul să-mi revin repede, chiar dacă îmi treceau 100 de lucruri prin cap în minutele alea. Ce să mai, sunt sentimente pe care le percepi doar dacă eşti acolo.

Debutul pe Giuleşti, Rapid - Dinamo

“La Rapid, când ai şansa să fii titular, joci şi portar, chiar dacă eşti atacant”

În meciul cu Dinamo ai marcat şi un gol, nevalidat pentru offside. Auziseşi fluierul înainte să tragi?
Da, ştiam că sunt în afara jocului, dar a fost un gest instinctiv, pentru moralul meu, chiar dacă ştiam că golul nu va conta şi am tras. Din păcate nici nu am reuşit să marchez vreodată pentru Rapid, deşi de mic visez la primul gol pe un Giuleşti plin… Trebuie să văd însă şi partea bună a lucrurilor, că am tot viitorul în faţă.

Că tot ai pomenit de poziţia pe teren. Înţeleg că îţi place mai mult atacant, nu?

Eu pe poziţia asta am jucat mai mereu şi e normal să mă simt cel mai bine din postura asta, mai ales că îmi şi place mult acolo, în careul advers. Îmi doream să joc atacant, cum s-a întâmplat în cantonamentul de iarnă din acest an, dar apoi m-am gândit: „Băi, acolo sunt Pancu, Ioniţă… Ce şanse să am eu” Aşa că am acceptat cu maximă plăcere să joc şi în bandă. Doar nu sunt nebun să comentez! Intri şi portar dacă ştii că joci titular la Rapid, că porţi tricoul echipei pe care o iubeşti de mic!

Principala ta calitate este…

Viteza!

Cât scoţi pe sută?

Sincer, sunt şi eu foarte curios, pentru că nu m-am cronometrat niciodată până acum! (râde)

Dar cu Alexandru Dobroiu te-ai întrecut?

Da, dar el e mai rapid. Pe sută, mă ia cu câţiva metri… Oricum, el are un talent uriaş, păcat de accidentările care l-au tras în jos… Îmi aduc aminte de un meci din Cupa României, din 2010, Rapid II – Dinamo II. I-am bătut cu 5-2, iar el a dat patru goluri. I-a depăşit pe fundaşii lor fără prea mare efort. Sincer, credeam că o să ajungă unul dintre cei mai buni atacanţi din România.

Iar principalul defect…

Mi-ar plăcea să am un joc de cap mai bun, că doar sunt atacant! (râde)

Nu pot să închei fără să te întreb despre planurile tale de viitor, profesional vorbind…

Păi dacă se clarifică situaţia la Rapid, nici nu mă gândesc să plec din Giuleşti! Numai la asta mă gândesc acum, chiar dacă sunt în vacanţă.

Prima selectie in lot

“Un jucător din liga a treia a vrut să mă muşte de umăr”

Şi în cazul în care Rapid joacă în liga a doua?
Bineînţeles! Nu e un pas înapoi, să ştii. Eu am jucat atât timp şi în divizia a treia, unde se întâmplau tot felul de grozăvii. Toţi vorbesc acum de gesturile lui Suarez sau Bornescu, dar şi pe mine a vrut să mă muşte o dată unu’ , de la nu ştiu ce echipă. Dar am fost amuzat! Când am văzut că vine, mi-am zis: „Ia uite-l p-ăsta! Oare ce are de gând?!” Noroc că am umărul osos şi cred că s-a lovit el mai mult la dinţi (râde cu poftă)! Restul meciului l-am luat numai la mişto.

Rapid trece prin momente grele acum, dar crezi că tocmai acest fapt v-a ajutat pe unii dintre voi?

Cu siguranţă! Adică, sunt convins că eu aş fi debutat la un moment dat pentru prima echipă, dar la fel de sigur sunt că acea clipă ar fi fost peste vreo doi ani. Poate unul. Oricum, ar mai fi durat, pentru că e greu să te impui la Rapid, neexperimentat fiind, atunci când echipa se bate la titlu şi la Cupele Europene.

Ultima întrebare: ce maşină conduci la 21 de ani?

Nu conduc, pentru că încă n-am făcut şcoala de şoferi. Când mă duc acasă, o iau cu trenul. Mereu la clasa a doua, că e mare criza! (se amuză din nou)

In centru

 

 

Aboneaza-te la newsletterul 1923.ro

* indicates required





Aboneaza-te pentru a primi gratuit o colectie de cantece pentru RAPID

* indicates required