Am scris aici despre ultimul trofeu câştigat de Rapid. Acum 10 ani, Supercupa României. Pe teren se aflau atunci două nume grele: Vasile Maftei şi Costin Lazăr. Cei doi nu mai joacă de mult la Rapid, însă ambii au reuşit, după zece ani, să îşi treacă în palmares din nou Supercupa României. De data aceasta cu FC Voluntari. Într-un meci câştigat cu 1-0 în faţa campioanei Viitorul Ovidiu.
Lazăr a marcat unicul gol
Unicul gol al meciului a fost marcat tocmai de unul dintre foştii căpitani ai Rapidului, Costin Lazăr, cu o lovitură de cap. După centrarea lui Marinescu. De notat că pe lângă cei doi, la Voluntari a mai fost un rapidist pe teren, portarul Dragoş Balauru. La dobrogeni Ovidiu Herea a intrat în minutul 71, în timp ce Marius Constantin nu a jucat deloc. Vlad Morar nici măcar nu a prins loc pe banca de rezerve.
Acest sezon a început. Pe 16 iulie 2016 s-a jucat Supercupa României. Inevitabil, gândurile ne-au dus şi spre Rapidul nostru drag. În primul rând, pentru că Rapid a obţinut ultimul trofeu din vitrină în vara lui 2007. Atunci, tocmai Supercupa României a fost câştigată de giuleşteni, la loviturile de departajare, împotriva lui Dinamo. Interesant este că atunci, pe banca echipei de lângă Podul Grant s-a aflat Cristiano Bergodi. Un antrenor destul de iubit în Giuleşti.
Godfroid şi Bergodi sunt în istorie!
Dar nu asta este ideea, ci aceea că Bergodi a fost primul antrenor străin din istoria fotbalului românesc ce a obţinut acest trofeu. Şi pentru că tot vorbim despre premiere, să spunem că, în total, 48 de jucători străini au luat Sueprcupa României până la meciul Astra – CFR Cluj din 2016. Primul dintre ei a fost însă, în 2003, belgianul nostru, Manuel Godfroid. Un mijlocaş de care ne aducem aminte cu foarte mare plăcere, având în vedere prestaţiile lui în tricoul vişiniu.
Ce vremuri! În 1999, la scurt timp după ce am câştigat al doilea titlu oficial de campioni din istoria Giuleştiului, Rapid a surclasat cu 5-0 steaua în Supercupa României. Eroii de atunci au fost Sergiu Radu, autor al unei triple şi Marius Măldărăşanu, care a marcat de două ori. Au trecut 16 ani de atunci, dar acele momente de bucurie merită reamintite ocazional. Pentru acest fapt, echipa 1923.ro vă redă fotografia bucuriei rapidiştilor de atunci. Un instantaneu nepreţuit!
Visul de a vedea Rapidul într-un meci pe viu nu mi s-a putut împlini pe 25 iulie 2007, atunci când mă aflam la Bucureşti, pentru prima dată în viaţă. Mi-am dorit enorm, dar nu am putut să ajung la meciul care se juca pe fostul “Lia Manoliu”. Ai noştri o întâlneau pe Dinamo în Supercupa României. Nici măcar un TV sau un stream pe net nu am avut de unde să iau, ceea ce mă face mult să regret şi acum, mai ales că vorbim despre ultima dată în care Rapid a câştigat un trofeu. De fapt, meciul propriu-zis l-am şi ratat din cauza altor probleme pe care le aveam de rezolvat în acea zi. Am ajuns totuşi acasă la un prieten după prima repriză a prelungirilor, exact în minutele în care a început nebunia. Burdujan a deschis scorul în minutul 109, dar Dănciulescu a permis executarea loviturilor de departajare cu un gol târziu, în minutul 116. Imagini nu aveam cum să văd, dar ţineam deschis celebrul livescore.com, care mă ţinea la curent, în timp real, cu tot ceea ce se întâmplă.
Poate că până la urmă a fost mai bine. Să urmăreşti o “loterie” a echipei tale favorite pe un livescore e infinit mai uşor decât să o vezi în direct, mai ales în faţa televizorului. Maftei, Marius Constantin, Romeo Stancu, Emil Dică şi Bozovic m-au făcut să ţip de fericire pentru reuşitele lor. Numai că şi jucătorii lui Dinamo nimeriseră de cinci ori poarta, aşa că ai noştri nu făcuseră decât să egaleze de fiecare dată… Dar vine ratarea lui Pulhac, iar jucătorii lui Bergodi îngenunchează la mijloc, după cum se poate vedea în poza de mai sus. Toţi aşteaptă ca Burdujan, omul care punctase şi în prelungiri, să aducă trofeul în Giuleşti. Un pas, doi, trei, şut şi mingea se odihneşte în plasă!!! Rapid ia Supercupa!!! Nu am putut vedea nimic din acest moment magnific, dar sentimentul de bucurie nu a fost cu nimic mai prejos decât dacă aş fi fost acolo, de faţă, când băieţii noştri ridicau cupa deasupra capului. Ce zi de vară frumoasă a fost atunci… În fiecare lună iulie mă gândesc la ea şi încă aştept să văd o asemenea bucurie la faţa locului. S-ar fi putut întâmpla anul trecut, dar totul s-a transformat într-un coşmar… Împotriva aceluiaşi adversar…
