de 1923.ro | dec. 24, 2020 | Fotbal internațional
Ideea acestui articol, mai ales în ceea ce privește jocurile de noroc este una total diferită de ce v-ați aștepta. În timp ce alergam, la un moment dat, mi-am adus aminte despre momente mari ale fotbalului mondial. Momente din care au lipsit protagoniști pe care nimeni nu-i concepea ca absențe în vreo circumstanță. Fapt care redă, într-adevăr, o nuanță că, uneori, circumstanțele pot coincide cu jocurile de noroc, măcar la nivel de rădăcină.
Luis Aragones a clădit Spania cea mare!
Concret, voi aborda un pic situația Spaniei din perioada 2008 – 2012 și a Franței din 2016 și până în prezent. Două echipe care marchează, fiecare în felul ei, fotbalul mondial. Prima a câștigat în acea perioadă trei titluri majore, două europene și unul mondial. Cocoșii, de asemenea, sunt campioni mondiali en-titre și vicecampioni europeni. Numai că fiecăreia dintre cele două echipe le-au lipsit oameni cheie. Desigur, în 2008, pentru campionatul european toată lumea a fost surprinsă de faptul că marele Raul a fost din schemă de Luis Aragones. O mutare aproape șocantă, dar care, în cele din urmă, a mers.
Jocurile de noroc au presupus neselecționarea lui Raul! Sau nu…?
La cei 70 de ani ai săi, Aragones a știut ce face, mai ales că Spania a devenit campioană europeană și pe urmă a creat o dinastie sub comanda lui Vicente del Bosque timp de încă patru ani, când ibericii au dominat copios fotbalul mondial. Jocurile de noroc nu au fost valabile din acest punct de vedere, Spania nu a câștigat nimic din întâmplare. Pur și simplu a fost din ce în ce mai bună. Raul nu a mai jucat niciodată la națională… În fapt, Raul a jucat ultimul său meci la națională în septembrie 2006! Un umilitor 2-3 cu Irlanda de Nord. Așadar al 102-lea la 29 de ani! Talentul, palmaresul, rezultatele, nu au mai contat. Grupul a primat și asta exclude total jocurile de noroc. Antrenorii au știut ce fac, deși a părut o decizie șocantă.
Karim Benzema, caz asemănător, dar total diferit…
Cumva similar, dar din cu totul alte motive, Karim Benzema nu a mai jucat pentru naționala Franței din… 2015! Adică fix cu un an înainte – de fapt doar câteva luni – ca Franța să piardă finala EURO 2016, din postura de țară gazdă, în fața Portugaliei lui Cristiano Ronaldo. Pe urmă însă, doi ani mai târziu, tot fără Benzema, Franța a devenit campioană mondială. Pentru a doua oară în istorie. Deși Giroud, vârful folosit, nu are cifre deloc rele, ba el a mai și devenit recent cel mai bun atacant francez după Henry, faptul că nu a reușit să dea măcar un gol la turneul final explică destul de clar situația… Benzema este, de departe, cel mai bun atacant pe care Franța îl are.
Francezul chiar a fost un câștig la jocurile de noroc ale fotbalului
Mai mult, el joacă impecabil la Real Madrid, de 11 ani deja. Însă Franța a obținut rezultate și fără el. Mutarea aici a semănat mai mult cu jocurile de noroc clasice, dar iată că Didier Deschamps a reușit să obțină titlul suprem și fără atacantul numărul 1 al fotbalului din Hexagon. Raul și Benzema nu sunt cazuri unice. Monștri sacri pentru fotbalul din țara lor, în top 10 jucători all-time măcar ca rezultate în toate topurile naționale, dar care au fost excluși din colectiv, iar colectivul s-a descurcat. Un alt caz este cel al lui Thomas Müller. Numai că, cumva, în sens invers. Component de bază al naționalei Germaniei din 2010 și până în 2019, după selecția cu numărul 100, Joachim Löw a declarat public că nu se mai bazează pe el.
Müller, lăsat pe dinafară… din presă!
Adică la nici 30 de ani, Müller e expulyat din echipa națională. Asta după ce a fost campion mondial în 2014 și mai are la colecție o medalie de bronz la World Cup 2010 și două semifinale la EURO 2012 și EURO 2016. Mai mult, greu de luat. Această decizie nu pare a intra în categoria marcată de jocurile de noroc la care, uneori, antrenorii apelează. Löw ar fi trebuit el însuși, după 12 ani, să renunțe la banca Germaniei după rușinea monumentală de la World Cup 2018. Până la urmă e treaba lor. Ideea acetui material e alta. Să demonstreze cum aproape orice e posibil în fotbal. Chiar și în fotbalul de înalt nivel. Acolo unde poți domina lumea fără cei mai buni oameni ai tăi. Sau, poate, tocmai de aia, fiindcă i-ai scos din schemă, ai putut domina lumea!
Sursa foto: mundodeportivo.com
de 1923.ro | nov. 28, 2020 | Utile
Maradona nu mai este printre noi, iar în ultimele zile internetul s-a umplut de mesaje, cele mai multe false, de preaslăvire la adresa lui. Omul a cunoscut un succes rapid timp de… 60 ani! Pentru că toată viața sa a fost atinsă, parcă, de un har aparte. Mai ales când a venit vorba despre felul în care stăpânea jocul pe teren. Mingea, viziunea, tot! Nu l-am respectat, nu l-am idolatrizat, pentru că nu l-am văzut jucând. N-o să vărs lacrimi false și nici nu am share-uit imagini pe care le văd prima dată cu el, doar din cauza faptului că a murit. Nu sunt Mirel Rădoi să-mi dau cu părerea că a fost cel mai mare din istorie după niște clipuri văzute pe internet. Deși, paradoxal, am văzut mai multe clipuri cu Maradona decât a văzut nea Mirel. De asta sunt sigur.
Diego Armando Maradona a fost lipsit total de modestie
Nu i-am văzut un meci cap coadă și nu am cum să-i judec eu poziționarea în istorie. Însă i-am citit cartea „Touched by God – How we won the Mexico 86 World Cup”. Dincolo de talentul fenomenal și, poate, inegalabil pe care Diego Maradona l-a avut cu mingea la picior, el a fost și un veritabil lider. „Mic la stat” cum s-ar zice pe la noi prin popor și cu o copilărie sfâșietor de grea, Diego Armando Maradona a profitat din plin de harul pe care Dumnezeu i l-a dat, iar asta a contribuit la acest succes rapid. El a făcut ce i-a plăcut și a făcut-o mereu, în primul rând, pentru el. I-a lipsit modestia și aici are o mare bilă albă. „Modestia este calitatea oamenilor fără calități” este un citat de-mi place la nebunie. El, fără educație, a știut că este înzestrat. A știut că face diferența. A știut că este unic.
Geniu, nu zeu!
Mereu a considerat că a fost, este și va fi cel mai mare. Ceea ce este absolut firesc. Când devii campion mondial aproape de unul singur și când pui Napoli, din nimic, pe harta fotbalului mondial, atunci, da, poți spune că ai fost geniu. Zeu? Nu! De ce…? Pentru că acest cuvânt are cu totul și cu totul alte conotații. Nu sunt de acord nici cu cei care-l numesc pe Maradona om mic sau alte sinonime de genul. Pentru că el nu trebuia să dea explicații nimănui pentru ceea ce făcea. Așa cum spune Michael Jordan: „Dacă nu ești de acord cu ceea ce fac eu, nu-ți place, atunci înseamnă că nu pe mine trebuie să mă iei drept model!” Corect, așa și în cazul lui Diego. El nu a fost iubit neapărat pentru că avea această aură de băiat rău care face orice.
A fost selecționerul Argentinei datorită numelui purtat
Însă oamenii s-au identificat cu el pentru că, de ce să ne ascundem…?, așa este cea mai mare parte a planetei. Însă Diego putea trăi în desfâr cât voia, fiindcă harul Divin pe care-l poseda era o contragreutate care-l făcea, aparent, indestructibil. A trăit o viață plină de excese. Țin minte, personal, în urmă cu vreo 15 ani când a fost foarte aproape să moară. Internat la terapie intensivă, în comă chiar, obez, îmi doream să se facă bine. A reușit, a trecut peste, planeta s-a simțit ușurată. Apoi a ajuns selecționerul Argentinei. O postură pe care dacă nu ar fi fost Maradona, un om ca el nu ar fi primit-o vreodată. Lucrurile sunt evidente și, mai ales, rezultatele avute de el ca antrenor stau de la sine ca argumente pentru vorbele mele.
Maradona nu poate fi comparat cu alții și niți alții cu el!
M-a întristat vestea morții lui, dar în același timp am înțeles ceea ce mulți nu reușesc să facă. La Maradona 60 de ani înseamnă cam ce înseamnă pentru noi 250. El a murit în somn, liniștit, probabil. Moștenirea pe care a lăsat-o va deveni tot mai puternică. Comparațiile? Imbecile! Dincolo de faptul că el se crede cel mai mare din istorie, ca și Pele sau Cristiano Ronaldo, de altfel, nimic nu poate susține o astfel de paralelă. O facem doar din lipsă de ocupație, noi, ca oameni… Că CR7 nu are talentul lui Maradona? Evident! Poate dacă Cristiano Ronaldo nu era obsedat de antrenamente rămânea la nivelul unui Joao Moutinho. Dacă Maradona ar fi putut munci ca Ronaldo? Evident! Dar poate atunci geniul său fotbalistic ar fi fost eclipsat și estompat de accentul pe partea fizică.
Maradona, singurul succes rapid real!
Nu se pot face comparații! Pușkaș, Di Stefano, Pele, Müller, Cruyff, Maradona, Platini, Zidane, Ronaldo, Cristiano Ronaldo, Messi, Ibrahimovic etc. etc. au fost toți uriași, dar imposibil de comparat. De Bican câți știu? E golgheterul all time al fotbalului! E european și legenda spune că ar fi dat peste 5.000 de goluri! Omologate sunt 805 fiindcă, vorba lui… „cine m-ar fi crezut că am dat de cinci ori mai multe goluri decât marele Pele?” Fiecare cu epoca lui! Însă Diego Maradona va rămâne unic. Ba mai mult, dintre toate personajele prezentate la această secțiune de succes rapid, argentinianul chiar e singurul care a avut acest succes literalmente rapid și l-a purtat așa toată viața. Din momentul în care și-a dat seama ce poate face cu o minge de fotbal.
Maradona și exploatarea harului primit de la Dumnezeu
Poate ca el au fost zeci de mii, însă au preferat calea ușoară, să nu-și valorifice harul. Cum ar spune Dan Pena: „cel mai mare păcat al omului este să nu-și exploateze potențialul.” Potențialul, nu harul! Așa că la Maradona a fost și mai greu, însă de când a pus piciorul pe minge a șitut ce trebuie să facă. Dacă Messi are un asemenea har? Poate chiar mai mare1 Dar nu are spiritul de lider, pe care, de asemenea, Maradona l-a avut în sânge. Iar din cartea menționată mai sus reise destul de clar de ce Diego și ai lui au jucat de două ori finala de World Cup, în 1986 și 1990. Pe urmă, după retragere, acest succes rapid s-a extins până în ziua finală a vieții sale. Un succes meritat! Și care, sigur, a fost influențat de cele 354 goluri înscrise în aproap 700 meciuri profesioniste (694) jucate în carieră.
Campion mondial și creator al unui club de fotbal competitiv: Napoli!
Pentru cei care poate își imaginau că Diego n-avea cifre! Și ce cifre ar fi putut avea, cum chiar el spunea, dacă nu ar fi căzut pradă viciilor. Aici însă discuția nu are rost să fie dezvoltată. Nu are importanță. Important este ce rămâne în urmă. Individualist sau nu, egoist sau nu, arogant sau nu, Diego Armando Maradona a fost campion mondial și, așa cum declara Ronaldinho, bun prieten de-ai săi: „o dată ce devii campion mondial, totul se schimbă, rămâi astfel pe viață!” Corect, Maradona va rămâne așa și în viața de apoi. Pentru că face parte din galeria marilor genii ale omenirii, fără doar și poate. De asta, pe lângă argentinieni, cel mai bine o știu napoletanii: 7 sezoane, 259 meciuri jucate, 115 goluri marcate, cinci trofee! Printre care dubla Serie A – Copa Italia în 1987 și Cupa UEFA în 1989!
Dumnezeu să te ierte, Diego!
Mircea Dominte
1923.ro
de 1923.ro | mai 30, 2020 | Fotbal internațional
Peste 10 ani, World Cup va împlini fix un secol de la prima ediție. Acolo unde România a fost printre participante și chiar a reușit să bată Peru, cu 3-1. O amintire istorică pe care nimeni nu o va putea scoate vreodată din filele îngălbenite de trecerea timpului. Dacă și cum va fi fotbalul de acum încolo, este greu de spus. Cu toate astea, World Cup rămâne un reper nu doar în istoria acestui sport, ci în istoria omenirii, în general. Cel puțin dacă vorbim despre ultimii 90 ani. Se știe, în linii mari, ce se va întâmpla în 2022 și 2026. În prima dintre edițiile menționate, pentru prima dată în istorie, fotbalul de cupă mondială se va juca în decembrie. Pentru că în Qatar, țara gazdă, e așa cald, încât nu se poate altfel.
World Cup cu 48 echipe în 2026!
Peste patru ani, World Cup va fi organizată în premieră în trei țări. De fapt, numai odată în istorie s-a întâmplat ca mai mult de un stat să organizeze un astfel de turneu final. E vorba de 2002, când Japonia și Coreea de Sud și-au dat mâna și au pus de o ediție memorabilă a World Cup. De data asta se va merge pe trioul SUA – Canada – Mexic. Mai interesant de atât este că cele trei vor fi martorele, în premieră, ale unui turneu cu 48 de echipe. Practic, un sfert dintre națiunile lumii, cu indulgență făcută rotunjirea, vor putea visa la America. Fiindcă, până în ziua de azi, turneul final din 1994, acolo unde România a fost pusă cel mai sus în istoria sa pe harta mondială a fotbalului, jucat în Statele Unite, rămâne cel la care au asistat cei mai mulți spectatori. Urmăriți topul de mai jos ca să vă faceți o idee.
Tripletă de aur la World Cup 1970…
SUA deține un record impresionant la capitolul audiență
- SUA 1994: 3,587,538 (52 meciuri)
- Brazilia 2014: 3,429,873 (64)
- Germania 2006: 3,359,439 (64)
- Africa de Sud 2010: 3,178,856 (64)
- Rusia 2018: 3,031,768 (64)
Asta pentru a puncta doar edițiile de World Cup la care au fost cel puțin trei milioane de oameni în tribune. Avantajul SUA e uriaș, mai ales că vorbim despre numai 52 meciuri, nu 64, pentru că atunci se juca cu numai 24 echipe, nu cu 32 cum s-a întâmplat după 1998. Sigur, ține și de capacitatea stadioanelor, dar cele mai importante rămân cifrele. Motiv pentru care, e clar, că în 2026 se așteaptă a fi un mare succes. Unde mai punem că și Mexicul a mai organizat două Cupe Mondiale. La cea din 1970 avem chiar și noi amintiri frumoase, cu celebrul gol al lui Sandu Neagu în poarta Cehoslovaciei…
Cum s-au înclinat polii de putere în ultimii 18 ani
Revenind, World Cup va fi tot mai diferit. Sigur, acum nu se concepe să fie în tribune măcar un om, din cauza COVID19, dar, sperăm, că până în 2022 lucrurile să revină la normal. La altceva însă mă gândeam eu înainte să pun pe alb acest articol. Cam cine ar mai putea câștiga, de acum înainte, un World Cup. Până în, să zicem, 2002, polii de putere au fost cam doi la nivel global. Evident, Europa și America de Sud. După, lucrurile s-au schumbat radical și… nu știu câte șanse mai are cineva să conteste supremația Europei măcar până în 2030, inclusiv. Ca să meargă analiza mai bine pe ce urmează, redăm un tabel cu toate finalele de World Cup care s-au jucat până în prezent.
Finalele de World Cup jucate din 1930
- 1930: Uruguay – Argentina 4-2
- 1934: Italia – Cehoslovacia 2-1 d.p.
- 1938: Italia – Ungaria 4-2
- 1950: Uruguay – Brazilia 2-1
- 1954: RFG – Ungaria 3-2
- 1958: Brazilia – Suedia 5-2
- 1962: Brazilia – Cehoslovacia 3-1
- 1966: Anglia – RFG 4-2 d.p.
- 1970: Brazilia – Italia 4-1
- 1974: Germania – Olanda 2-1
- 1978: Argentina – Olanda 3-1 d.p.
- 1982: Italia – RFG 3-1
- 1986: Argentina – RFG 3-2
- 1990: Germania – Argentina 1-0
- 1994: Brazilia – Italia 0-0, 3-2 d.l.d.
- 1998: Franța – Brazilia 3-0
- 2002: Brazilia – Germania 2-0
- 2006: Italia – Franța 1-1, 5-3 d.l.d.
- 2010: Spania – Olanda 1-0 d.p.
- 2014: Germania – Argentina 1-0 d.p.
- 2018: Franța – Croația 4-2
Până în 2002 inclusiv, Europa a câștigat opt ediții, în timp ce America de Sud a cucerit World Cup în nouă rânduri. Avantaj pentru americani. Mai mult, până atunci, din 17 finale jucate în 11 a fost cel puțin o echipă de pe continentul din Emisfera Sudică. De fapt, doar Argentina în 1990 și Brazilia în 1998 au pierdut finală contra unei echipe din Europa! Ei bine, la ultimele patru Cupe Mondiale, lucrurile s-au schimbat radical. Șapte finaliste diferite, numai una din America de Sud! Aceea fiind Argentina marelui Leo Messi care nu a putut face față Germaniei în 2014.
Monopolul pe World Cup pe care nici marele Messi nu l-a putut sparge
În altă ordine de idei, World Cup a fost câștigat până în prezent de 12 ori de Europa și numai în nouă rânduri de America de Sud. Perspectivele nici nu par grozave. Pentru că dacă nu s-a reușit nimic cu Lionel Messi în vârf de formă, este greu de crezut că măcar la următoarele trei ediții ale World Cup se va schimba ceva. Neymar nu poate duce Brazilia prea sus, iar asta e evident, în timp ce jucător brazilian mai bun decât el nu se întrevede la orizont. Epocile lui Pele, Romario, Ronaldo, Rivaldo sau Ronaldinho par la ani lumină distanță. În schimb, Europa e într-o continuă ascensiune. Franța, Germania, Anglia, Olanda și Belgia se consolidează pe zi ce trece.
Cristiano Ronaldo vs. Lionel Messi, Rapid, fotbal
Ce scenariu! România gazdă la World Cup în 2030…
N-am putea băga mâna în foc nici că Italia sau Spania nu au resurse să își revină și poate chiar Portugalia, cu o ultimă tresărire de orgoliu a lui Cristiano Ronaldo în 2022. Așadar, Brazilia, Argentina și Uruguay, ca să nu mai vorbim de restul, par la ani lumină în urmă. Însă ce va fi, totuși, în 2030? La 100 ani de la primul Wordl Cup! Surprinzător este că printre candidaturile oficial lansate până acum se numără și cea dintre România – Bulgaria – Serbia – Grecia. O utopie uriașă la prima vedere, dar ceva care este documentat ca existent. Sigur, din Europa se mai pregătesc candidaturi comune Spania – Portugalia și Marea Britanie – Irlanda, așa că șansele să gândim până de parte par inutile. Până în 2022, când totuls e va oficializa mai este.
World Cup, fără sud-americani în finale…
World Cup 2030 va avea 48 echipe, asta dacă numărul lor nu va crește și mai mult. Cine știe…? Și este de așteptat ca atunci polii de interes, în ceea ce privește fotbaliștii, să fie total diferiți. Mulți așteaptă ca Mbappe, Halaand sau Sancho să fie vedetele. Poate că vor exista și alți jucători-fenomen de care încă nimeni nu a auzit… Care poate nici nu s-au apucat de fotbal! Însă, un lucru e sigur… un pariu care stă în picioare ar trebui să fie că la următoarele trei World Cup nu vom avea câștigătoare din afara Europei. Ba mai mult, șansele ca o finalistă din afara Europei să existe sunt, de asemenea, neglijabile. Nu se știe niciodată ce apare. Însă fotbalul la nivel european e cu totul altceva! Până atunci, în loc de încheiere, vă oferim un tabel cu toate națiunile, 24 la număr, care au ajuns măcar în semifinale. Din păcate, România nu se află printre ele…
Țările care au jucat în semifinale din 1930 până în 2018
World Cup table
Sursa foto: pixabay.com
de 1923.ro | iul. 16, 2018 | Istorie, Naționala de Fotbal a României
World Cup 2018 tocmai ce s-a încheiat, cu victoria Franţei, pentru a doua oară în istorie. Pentru noi această competiţie nu reprezintă, oricum, decât o înlănţuire de amintiri îndepărtate. Pentru că ultima dată când România a evoluat la acest turneu se consuma demult, în 1998. Acum două decenii deci. Aşa că dacă ne ducem până în 1970 nu este o dramă. Mai ales că atunci au fost implicaţi consistente câţiva rapidişti de clasă pentru istoria bătrânului Giuleşti. Atunci, printre cele 16 națiuni participante, s-a aflat și România, în al cărei lot s-au regăsit cinci jucători rapidiști: Necula Răducanu, Nicolae Lupescu, Dan Coe, Ion Dumitru și Alexandru Neagu, notează clubulrapid.ro.
Rică Răducanu s-a luat la trântă cu marele Pele la World Cup
Emblematicul portar Rică Răducanu a fost, de altfel, primul portar înlocuitor într-un meci de World Cup. Pe 10 iunie 1970, la Guadalajara, România întâlnea într-un meci din ultima etapă a grupelor, Brazilia. Campioană mondială în 1958 și 1962. Naționala Selecao s-a impus cu scorul de 3-2 și urma să cucerească, pe platourile aztece, un nou titlu al lumii. În acel meci, antrenorul Angelo Niculescu l-a trimis între buturi pe regretatul Stere Adamache, cel care apărase și în meciurile precedente (0-1 cu campioana mondială en-titre Anglia și 2-1 cu Cehoslovacia). În minutul 28, sud-americanii conduceau deja cu 2-0, după două goluri parabile încasate de portarul nostru.
Lupescu, Dumitru şi Neagu au jucat în toate meciurile din 1970
Atunci a fost introdus în poarta României Necula Răducanu, el fiind primul cerber implicat într-o schimbare, la un World Cup. Giuleșteanul a avut o prestație foarte bună, primind un singur gol. Înscris de celebrul Edson Arantes do Nascimento Pele. De semnalat și că un gol în victoria cu Cehoslovacia a fost marcat de către rapidistul Alexandru Neagu. De altfel, regretatul fost mare atacant a jucat în fiecare dintre cele trei meciuri. La fel cum s-a întâmplat cu Liţă Dumitru şi Culae Lupescu. Din păcate, Dan Coe nu a bifat vreun minut, dar legat de poate fi expusă o altă poveste interesantă. Mai ales că a fost unul dintre cei mai buni oameni din preliminariile World Cup pe care naţionala României i-a avut.
Dan Coe l-a speriat pe marele Eusebio în preliminarii
Cea mai relevantă recunoaştere pentru evoluţia sa colosală este declaraţia marelui Eusebio. ”Dacă în 1966 aş fi avut un fundaş care să mă marcheze cum a făcut-o Dan Coe astăzi, Portugalia n-ar fi ajuns niciodată în semifinale…”, Eusebio dupa Romania – Portugalia, 12 noiembrie 1969, meci contând pentru preliminariile CM Mexic 1970. Ba mai mult, Dan Coe era al doilea căpitan al naţionalei atunci după alt nume uriaş, Mircea Lucescu. Reamintim că Portugalia a terminat pe ultimul loc acea grupă preliminară câştigată de România. Din care au mai făcut parte Elveţia şi Grecia. Deci nu s-au calificat la World Cup!
de 1923.ro | iul. 15, 2018 | Fotbal internațional
World Cup 2018 s-a încheiat cu victoria previzibilă a Franţei. Dincolo de rezumatul finalei, scor 4-2, cu Croaţia, pe care vi-l redăm mai jos, vom remarca câteva evenimente pe care acest ultim act le-a adus o dată cu fluierul final. Pentru că a fost, într-adevăr, un meci generos pentru amatorii de statistică. Cel mai important dintre ele este, poate, că selecţionerul Didier Deschamps a intrat direct în nemurirea fotbalului. Pentru că a devenit doar al treilea om care cucereşte World Cup atât din postura de jucător, cât şi din cea de antrenor. După brazilianul Mario Zagallo şi germanul Franz Beckenbauer.
Inedit la finala World Cup
Mai jos, iată alte fapte interesante ale finalei World Cup 2018, Franţa – Croaţia 4-2!
- 16 ani trecuseră de când o finală s-a decis ultima dată în 90 minute, Brazilia – Germania 2-0 în 2002. Tot de atunci diferenţa de scor n-a fost mai mare de un gol;
- 32 ani sunt de când o învinsă în finală a marcat două goluri. Se întâmpla în 1986, când Argentina lui Maradona bătea cu 3-2 RFG. De altfel, nicio pierzătoare nu a marcat vreodată mai mult de două goluri!
- 4-2 este cel mai întâlnit scor din istoria finalelor World Cup! S-a mai consumat în 1930, 1938 şi 1966!
- 1958 este singurul an în care s-au marcat mai mult de şase goluri într-o finală. A fost atunci Brazilia – Suedia 5-2. Pele fiind cel mai tânăr marcator din istorie în ultimul act;
- venind vorba despre Kylian Mbappe trebuie spus că el este cel mai tânăr marcator într-o finală de World Cup de la Pele încoace, adică din ultimii 60 ani!
- Olivier Giroud, singurul atacant veritabil al Franţei nu numai că nu a marcat vreun gol la acest turneu, dar nici nu a dat şut spre poartă. Cazul său nu este însă singular. Cunoscătorii îşi amintesc că Franţa a avut acelaşi tip de om şi în 1998, prin Stephane Guivarc’h.
Premii individuale la World Cup
În încheiere, pe lângă bornele finalei, vă prezentăm şi laureaţii individuali de la World Cup. Nu contează dacă premiile au fost acordate sau nu corect, important este că ele vor rămâne astfel în istorie:
- golgheter: Harry Kane, Anglia, 6 goluri marcate (3 din penalty)
- cel mai bun jucător: Luka Modrici, Croaţia, locul 2
- cel mai bun portar: Thibault Courtois, Belgia, locul 3
- cel mai bun tânăr jucător: Kylian Mbappe, Franţa, campion mondial
Rezumat finala World Cup 2018
Franţa – Croaţia 4-2 (Mandzukici – ag. ’18, Griezmann – pen. ’38, Pogba ’59, Mbappe ’65/ Perisici ’28, Mandzukici ’69)
Sursa foto: thenational.ae
