A devenit certitudine că Dan Șucu nu va mai băga bani la Rapid.
Nu a vrut să-i plătească nici clauza de 50.000 de euro lui Pancu, deci e clar că aici nu vorbim de bani, ci de principii.
Dan Șucu e dezamăgit de faptul că nimic din ce s-a promis nu s-a realizat.
Cu siguranță, o parte din vină o poartă cei cărora le-a încredințat soarta clubului.
Dar când tu, ca proprietar de Ferrari, dai mașina pe mâna unuia care e obligat de lege să pună lamâițele în geam, nu te poți plânge prea mult că trebuie să faci reparații substanțiale, la un moment dat.
Rapidul are un deficit mai mic decât costul unei campanii de publicitate cu aceleași rezultate, nu datorită celor care au fost până acum la club, ci în ciuda lor.
S-a trăit bine mersi de pe urma unui entuziasm pe care ei au făcut tot ce le-a stat în putință să-l distrugă, iar când fanii au atras atenția s-a pus în mișcare armata de conturi false care ne teroriza cu perspectivele ligilor inferioare.
Apropos, câți dintre cei care au lucrat la club (angajați sau voluntari) au curajul de a face o solicitare la facebook pentru un răspuns oficial cu privire la toate conturile folosite și să facă public răspunsul? Se așterne liniștea.
Odată cu entuziasmul fanilor, s-a dus și ultima fărâmă de încredere a lui Dan Șucu.
Și supărarea e mare, pentru că numărul celor care acum spun: „Noi ți-am zis” nu e deloc mic, cum nici orgoliul patronului nu e mic să se recunoască învins.
Poate că acum, cu Pancu, va fi altfel. Dar până când vom scoate din propoziție expresia „poate că”, nu mai avem nici noi încredere. Vremea vorbelor a trecut. Așteptăm fapte.
Și la fel așteaptă și patronul înainte de a mai arunca cu bani grei pe Jambori, Mendeji, Driloni, Baroani și alte ciurucuri.
PS: Dar poate că vine Victor Angelescu cu bani de transferuri, că și el e actionar, nu-i așa?
