TOȚI OCHII PE RAPID! Știți cât va „dura” de fapt mandatul lui Neil Lennon? Un articol de Mihai Schiau
Care credeți că e cea mai mare performanță a Rapidului de când a revenit în prima ligă? Că s-a salvat fără emoții de la retrogradare în primul an, iar apoi a prins lejer de două ori play-off-ul – posibil! Că a bătut pe FCSB de 7 ori din 10 meciuri, o dată chiar la cea mai mare diferență din istorie – probabil! Că a revenit Săpunaru, a fost cooptat Dan Șucu, iar el l-a adus pe Rrahmani – nu mai vorbim! De fapt, adevărata reușită este alta: într-o perioadă atât de scurtă, am (re)venit în top 2 echipe din România.
Cea mai mare minciună spusă vreodată de Meme Stoica e aia cu „rivalitatea noastră e cu Dinamo”. NU! Încă din momentul acelei fatidice trageri la sorți pentru sferturile Cupei UEFA, adică de peste 18 ani, singurul duel 100% antagonic din fotbalul românesc, ca în basme, este cel între forța binelui, adică RAPID, și forța răului, adică ceilalți. Chiar dacă ei și-au pierdut identitatea pe drum, chiar dacă noi am fost trimiși în infern și a trebuit să o luăm de la capăt. Iar asta s-a văzut mai bine decât oricând în finalul trist al campionatului recent.
Pentru mine, asta a fost singura consolare printre bătăile interminabile încasate de la orice altă echipă în afară de FCSB: se scria și se comenta enorm despre Rapid, de la primul ziarist sportiv și până la ultimul postac al țării! Iar, pe măsură ce vom crește, vor curge râuri de cerneală și se vor consuma tastaturi întregi, cu fiecare succes și mai ales cu fiecare eșec pe care îl vom înregistra. Noi ne bucurăm altfel, pe stadion sau în suflet, dar dușmanii abia așteaptă să mai vâre o ironie, o „fumigenă” sau un „V-am zis eu!”.
Iar ascultând prima conferință de presă a lui Neil Lennon – foarte bună de altfel, m-a impresionat că deja își cunoaște jucătorii după nume și știe că se va bate cu Hagi, Petrescu, Munteanu etc. – am avut o revelație. M-am prins cât va „dura” mandatul nord-irlandezului la Rapid. În niciun caz 2 ani, cât scrie în contract, ci fix 45 de minute! Dacă, Doamne ferește, nu conducem de la pauza meciului din prima etapă, deja i se vor face bagajele, se va rosti celebra replică „Nu-l prinde paltonul”, după care va fi urcat în primul avion. Asta, bineînțeles, la TV, în ziarele de sport și pe Facebook.
Cât despre noi, suporterii, avem o singură variantă: să „go with the flow”, ca să înțeleagă și Neil Lennon. Cu alte cuvinte, cântăm pentru Rapid, deci îl susținem și pe el! Și poate nu va fi nevoie să îi dăm credit, cum se spune atunci când lucrurile merg rău, poate vor merge bine din prima. De ce să ne mai gândim la cele 10 etape fără victorie ale lui Miță? La 7-2-ul care l-a țintuit pe Mutu pe banca de rezerve? Sau la autogolurile consecutive și seriile de înfrângeri încasate cu Bergodi? Prima impresie este că britanicul va (re)aduce ordinea în Giulești, în locul haosului.
Acum, încă mai pendulăm între „farmecul vieții” al lui Copos și „organigrama corporatistă” a lui Dan Șucu – ba chiar avem și manager străin, cum e la modă prin birourile de sticlă din Pipera! Timpul va dovedi dacă ne îndreptăm în direcția corectă. E greu să repeți un sfert de finală european, dar ceva mai multe titluri decât în era precedentă se pot obține cu o oarecare ușurință. Iar argumente pentru prezent ar mai fi destule: stadionul, noile generații de fani, seriozitatea actualului patron. Și, ca să revin de unde am plecat, expunerea mult mai mare de care beneficiază brandul Rapid astăzi: nu doar în GSP, ci și în The Sun!
HAI RAPID!
