Anul 1923. București
Pe strada Lipscani, se ascundea un magazin de textile cu un aer de poveste.
Nea Gică, la cei 58 de ani ai săi, era sufletul acestui loc. Cu mâinile sale aspre și ochii blânzi, cunoștea fiecare fir de pânză din magazin.
Fiul său, Ion, un bărbat de 38 de ani, era inima călătoare a afacerii. El pleca adesea prin țară, căutând cele mai bune materiale pentru clienții lor. Într-o astfel de călătorie, Ion ajunsese la Brașov, locul unde urma să se întâlnească cu un negustor vestit pentru marfa sa, dar și pentru prețurile ridicate: Ilie.
Ion păși în magazinul întunecat al lui Ilie, cu o determinare ascunsă sub chipul său liniștit. În fața lui, pe un raft de lemn vechi, stătea o pânză visinie care părea să absoarbă toată lumina din jur.
- Bună ziua! Am auzit că ai cea mai frumoasă pânză din oraș, spuse Ion cu un zâmbet.
Ilie, un bărbat înalt și solid, îl privi pe Ion cu o sprânceană ridicată.
- Bună ziua,. Așa este, dar frumusețea vine cu un preț pe măsură.
Ion se apropie de pânză, simțindu-i textura fină sub degete.
- E într-adevăr deosebită. Dar știi și tu că vremurile sunt grele. Care ar fi prețul tău final?
Ilie își încrucișă brațele, adoptând o poziție fermă.
- Prețul e 30 de lei metrul și nu cobor sub această sumă.
Ion oftă, știind că aceasta era o sumă mare, dar calitatea pânzei merita fiecare bănuț.
- Suntem oameni de afaceri amândoi. Ce zici de 25 de lei metrul? Este un preț corect pentru amândoi.
Ilie îl privi pe Ion în ochi, încercând să-i citească intențiile.
- Ești un negociator bun, dar pânza aceasta e unică. 28 de lei și încheiem afacerea.
Ion zâmbi ușor, simțind că se apropie de o înțelegere.
- 26 de lei și îți promit că voi reveni pentru mai multe achiziții.
Ilie stătu pe gânduri pentru un moment, apoi dădu din cap aprobator.
- Bine, 26 de lei metrul. Batem palma.
La câteva zile după ce Ion s-a întors la București, magazinul lui Nea Gică era plin. Pânzele aduse din Brașov stăteau expuse, atrăgând privirile tuturor.
Într-o dimineață liniștită, ușa magazinului se deschise, iar înăuntru intră un client mai vechi.
- Salut, Geza, își întâmpină Nea Gică oaspetele.
- Salut, Nea Gică! Auzi, ai cumva o pânză mai închisă la culoare? Facem o echipă de fotbal și nevasta-mea o să ne facă tricourile. Dar m-a rugat să nu-i aduc alb, pentru că albul adună, mai ales la Triaj, funinginea pe frânghie.
Nea Gică zâmbi și se îndreptă spre rafturile din spate.
- Sigur, Geza! Azi a adus-o Ion de la Brașov. Dac-ai ști cât s-a tocmit pentru ea! Uite-o. Cum ți se pare?
Geza privi pânza visinie și ochii i se luminau de bucurie.
- E perfectă, Nea Gică! E cea mai frumoasă pânză vișinie!
