Vuiesc publicatiile din sport cu o stire care implora reactii pline de emotie si revolta din partea fanilor rapidisti, dar nu fac altceva decat sa scoata la suprafata o mentalitate extrem de indepartata (si nu ma refer la viitor) de anul in care ne aflam.

„Șocant! Alexandru Albu și Andrei Borza au petrecut în club”

este doar unul din titlurile care transforma un lucru banal, intr-o adevarata drama.

Se exagereaza la maxim si se profita de o situatie nu tocmai placuta prin care trece Rapidul, pentru a se crea tensiuni intre fani si echipa. 

Scopul il inteleg perfect. Si nu o sa spun ca cei care au facut publice aceste imagini au gresit. O sa spun altceva ce mi s-a intamplat cand eram copil, ca sa intelegeti ca nu intotdeauna este totul asa cum pare.

Bunicul meu a murit in 1994, pe 5 august mai exact, zi in care, cativa ani mai tarziu avea sa plece si Florian Pittis.

La priveghi, am plecat la terenul de fotbal din sat si am jucat fotbal cu prietenii mei.

„Nu pari prea afectat”, mi-a spus unul dintre ei.

„Ba sunt atat de afectat incat am venit aici sa mai uit, ca sa nu o iau razna”, am raspuns.

Ce vreau eu sa spun e ca nu e totul mereu asa cum pare si nu stim niciunul de ce au fost in club, dar pana la urma sunt tineri, n-au omorat pe nimeni si nu e nicio lege care sa le interzica sa se distreze. Chiar si dupa o infrangere ca cea de la Iasi.

Nu am studii juridice si cu siguranta Albu si Borza nu au nevoie de avocat, dar simt nevoia sa le tin partea in loc sa-i lovesc si sper ca la meciul cu UTA sa vad cel putin un gol inscris din partea amandurora. Caci n-am niciun dubiu ca nu vor manca terenul. 

Dragos Leasa

1923.ro